OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Republica Moldova a devenit saptamina trecuta membra a Pactului de Stabilitate Sud-Est european. La Bruxelles, cu acest prilej, si la Strasbourg la Consiliul Europei, cu o zi mai devreme, presedintele Vladimir Voronin a afirmat vocatia europeana a tarii sale in doua discursuri memorabile. Intrevederi cu lideri occidentali, inclusiv cu secretarul general al Aliantei Atlantice, lordul Robertson, au ilustrat o politica externa cu accente noi si remarcabile. Discursurile au adus o pala de aer proaspat in retorica liderului comunist Voronin, destul de greu imaginabila cu citeva luni in urma, cind noii guvernanti de la Chisinau curtau Moscova, creind impresia ca venirea comunistilor la putere ar putea insemna reintrarea Moldovei in orbita ruseasca. In discursurile mentionate, Rusia nici n-a fost amintita pe nume, doar o singura referinta aluziva la ea, intr-un context nu prea curtenitor, fiind facuta cind presedintele moldovean a cerut „retragerea trupelor si munitiei straine“ din Transnistria. Cu citeva saptamini mai devreme, ministrul de externe Cernomiz se angaja la Washington intr-un exercitiu similar de redefinire a optiunilor guvernului, explicind mai direct decit a facut-o vreo alta oficialitate moldoveana ca aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, prezentata inainte si imediat dupa alegeri ca o prioritate a noii puteri, n-a fost altceva decit o „lozinca electorala a partidului la putere“.

Este o evolutie care nu-i surprinzatoare, dar a carei credibilitate ramine a fi demonstrata. Nu-i surprinzatoare pentru ca exista de la inceput un filon pragmatic in atitudinile presedintelui Voronin. Chiar a doua zi dupa scrutinul din februarie, el descria politica externa pe care avea intentia s-o desfasoare cu un proverb foarte graitor: „Vitelul destept suge la doua vaci“. Nu era prea greu de priceput ce avea in vedere. S-a dus intii la Moscova, spre care il indemnau efuziunile nostalgice, dar a gasit o vaca cu ugerul cam secatuit. E greu de vazut ce a obtinut acolo, daca a obtinut intr-adevar ceva. Acum, se incearca „vaca“ apuseana, spre care, sa nu uitam, s-a indreptat cu nesat si Rusia insasi. Guvernul moldovean are o problema urgenta si grava: anul viitor trebuie sa ramburseze o transa uriasa din datoria sa externa. Daca ar fi s-o achite, ar consuma 70% din intregul buget pe 2002. O povara practic imposibil de suportat, mai ales dupa ce si in cursul acestui an rambursarea datoriei externe va lua 40% din buget. Alegerea este intre a intra in incetare de plata, deci a se declara falimentar, sau a obtine o reesalonare a datoriei, astfel incit transa scadenta anul viitor sa fie impartita pe mai multi ani. O reesalonare insotita de ajutoare financiare ar putea pastra economia moldoveana pe linia de plutire. Si pasuirea la plata datoriei, si ajutoarele ar trebui sa vina mai ales din Occident. E, deci, logic sa intorci fata spre Europa si sa curtezi Apusul.

Oricine intelege ca, intr-o situatie care nu-ti lasa nici o alegere, faci ce trebuie, nu ce-ti cere inima. Intre altele, de aici provine problema de credibilitate a politicii externe a noului guvern. A spune una la Moscova si alta in Occident creeaza riscul de a nu fi crezut nicaieri. Si nu-i numai ce spui, e si ce faci, mai ales ce faci pe plan intern. Mentinerea unui climat democratic, continuarea reformelor si privatizarii, respingerea tendintelor de restauratie cu iz sovietic in anumite domenii, cum ar fi cultura, limba, istoria, reprimarea prompta a unor tentatii de monopol al puterii, eliminarea discursului nostalgic ar da credibilitate ultimelor orientari in politica externa.

Nu ignoram, desigur, ca Rusia este cea mai mare piata de desfacere a produselor moldovene. Nici faptul ca principalele surse de energie vin tot de acolo. In plus, de Moscova depinde solutionarea crizei transnistrene. Dar a avea relatii bune cu Rusia nu inseamna a redeveni vasalul ei. Or, un segment important al Partidului Comunistilor din Moldova crede ca esti cu atit mai comunist cu cit te lasi mai tare in bratele Moscovei. Este destul de greu de inteles de ce a fi de stinga, chiar comunist, inseamna a fi pro-rus. Care-i legatura doctrinara? Doar Rusia nu este condusa de comunisti! In orice caz, din ecuatia credibilitatii face parte si prezenta unei fractiuni radicale in Partidul Comunistilor care crede, in pofida evidentei, ca Rusia este salvarea, iar Occidentul este anatema.

Presedintele Voronin era citat recent definindu-si propria dilema in felul urmator: „Ca lider de partid tind spre stinga mai mult decit unii radicali, insa ca sef al statului inteleg din ce in ce mai mult ca radicalismul va aduce tarii un rau ireparabil“. Poate ca de capacitatea dlui Voronin de a solutiona aceasta dilema va depinde in buna masura credibilitatea politicii externe pe care a prezentat-o la Strasbourg si Bruxelles. El nu trebuie sa devina de dreapta pentru a se alatura unei Europe care, pe o mare intindere a ei, este condusa, la urma urmei, de guverne de stinga…

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)