OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intr-un interviu din revista muzicala Art &Roll, nr. 6/martie 2001, Dan Aldea, chitarist celebru in anii ’70, cu si fara grupul Sfinx, da o explicatie tulburatoare plecarii sale in Germania. Drama omului Aldea depaseste, cred, cu mult drama artistului Aldea. Drama familiei Aldea se asaza in lungul sir de tragedii prin care poporul nostru a platit sminteala comunista. Nu s-a scris nicaieri – sau n-am citit eu – despre cazul acesta. Probabil ca Aldea e inclus in categoria rockeri, figuri pitoresti cu care se poate colora o reuniune mondena, dar nu mai mult, ca strica „buna“ traditie a establishment-ului! Persista inca la „factorii de decizie“ bastinasi credinta ca rock’n’roll-ul este, nu-i asa, o muzica de consum, facuta de tipi care n-au ce cauta in „elita“ societatii. In Anglia rockerii ajung lorzi; la noi cel mult sint invitati la emisiuni de divertisment.

A fost motivat exodul creierelor pe vremea tembelismului. Este just ca, astazi, cei mai performanti dintre noi sa-si gaseasca in alte tari un loc de munca bine platit. Valoarea, in Romania, pare ceva nesemnificativ, de care oricare capatuit isi poate bate joc. La noi, ca si acum o suta de ani, capitalismul este inteles drept acumulare de bunuri, nu incurajare de investitii. Plini de sine, suficienti, aroganti, fuduli, unii care au facut bani din ’90 incoace isi permit cheltuieli de neam prost, nu de (sau pentru) inteligenta.
Mentalitatea suficienta, ce staruie inca din vremea comunista, cind totul depindea de centrul unic, l-a impins pe Dan Aldea sa plece din tara, in 1981. Ranile profunde l-au determinat sa spuna/scrie cuvinte grele la adresa Romaniei. De parca tara e o persoana anume, care l-a agresat pe chitaristul si pe omul Dan Aldea! Multi romani de calitatea lui Aldea, dar si straini destui, confunda Romania cu birocratii, cu vatafii, cu hahalerele sau cu leprele ei. Confuzia se datoreaza fenomenului definit de Paul Goma: Romania este ocupata de romani! De acei romani care ajung sa conduca nu prin dat divin, nici prin merite personale, ci prin „ungere“ frauduloasa in vreun post de sef, de director, de ministru, unde isi pot desfrina pornirile satrapice, totdeauna atenti la cum bat vinturile de sus, ca sa se plieze dinainte pe pohta stapinului...

Clasele conducatoare din tara noastra, cu putine exceptii, de la politicienii antebelici la comunisti si la actualii guvernanti, s-au purtat ca niste ocupanti. Au profitat de apatia poporului, de dezinteresul acestuia pentru mersul treburilor publice. O anumita viziune asupra istoriei a facut ca mentalul colectiv sa fie dominat de „filozofia“ lui las’ ca vedem noi cum o scoatem la cap! Si, in vreme ce oamenii de rind, profesori, medici, tarani sau muncitori, isi vedeau de munca lor, conducatorii se preocupau de chivernisirea proprie, de lichidarea dusmanilor din interiorul partidului, de imaginea lor mediatica etc. Urmind o cutuma fanariota, fiecare partid s-a manifestat si printr-o haita de indivizi care „s-au realizat“ material in tara, apoi si-au trambalat afacerile si averile in strainatate, de unde s-au intors recent sa... dea lectii de democratie!
Cum a fost posibil?
Un raspuns este acesta: a fost posibil pentru ca multi oameni de calitate si creiere foarte capabile au plecat pe alte meleaguri sa-si implineasca rostul. Nimic de condamnat. Insa cum sa nu te apuce jalea, cind stii ca inapoierea noastra actuala se datoreaza si acestui fenomen dureros? Oricum am intoarce situatia, la o rece judecata constatam ca inteligenta romaneasca face faima altor drapele. Iar aici avem in frunte alti si alti „ocupanti“!

Sigur, e dreptul fiecaruia sa-si aleaga patria unde ii este bine. La urma urmei, aproape ca nici nu mai conteaza patria, in societatea informationala de azi. Periferii si saracie exista peste tot. Dar de ce sa fie si la mine acasa? Aceasta intrebare ar trebui sa si-o puna fiecare om valoros care a parasit Romania si care poate sa faca in tara ce face aiurea. Vorba celebra a presedintelui Kennedy – intrebati-va ce puteti face voi pentru tara –, oricit de patetic sau desuet ar suna, merita sa fie logo sau screen-saver pe display-ul fiecarui programator, profesor, muzician sau cercetator care lucreaza altundeva, nu in tara lui natala.
Evident, n-o sa-l asteptam pe cutare fizician, integrat in colectivul celui mai performant centru de cercetari din SUA, sa se intoarca la Magurele, unde cinta turturele! Dar – sa revin – pe Dan Aldea nu-l mai impiedica nimeni sa-si deschida un studio muzical in Bucuresti. Prezenta lui aici n-ar fi permis ca numele Sfinx, drag rockerilor, sa fie stambulisit, in loc sa fie sfintit! Exemplul sau, conduita omului care stie si spune clar ce (ne) trebuie ar naste un confort necesar si posibil. Intr-o societate in care fosti turnatori sint lideri de opinie, parlamentari si bancheri, lipsa unor oameni ca Dan Aldea – lipsa de repere – este un alt fel de crima la adresa tarii.

Atitudinea lui Aldea, si-a altora, a fost justificata pina in ’89. Azi se poate face cite ceva. De exemplu, aceasta revista. In vreme ce un Breban cere bani de la buget, echipa Observatorului… a gasit resurse. Dar sa ramin la muzica rock. Studiouri bune sint la noi destule. Insa numai de cind au venit niste englezi in functii-cheie, videoclipurile artistilor nostri arata ca-n lumea civilizata. Iar experienta celor care au lucrat pe-afara si
s-au intors (DJ Phantom e unul) se simte. Standardul calitativ al muzicii autohtone a urcat benefic.
Dan Aldea a spus in acelasi interviu ca Romania nu conteaza in genul de muzica numit rock. Nimeni de-aici n-a iesit cu ceva pe gustul Vestului. Las’ ca Vestul nu gusta neaparat valoarea, dar lumea se mai schimba. Un muzician din Timisoara, Daniel Dorobantu, inca student, si-a postat muzica (rock avangardist) la MP3.com. Vinzarile albumelor sale, semnate „Thy Veils“, i-au adus la un moment dat locul cinci in top. Si nici nu plecase din orasul sau...
Opinia lui Daniel Dorobantu in chestiunea parasirii tarii este: De ce sa plec eu din Romania? Sa plece restul, toti aia care n-au treaba in tara asta si nici nu ma lasa sa-mi vad de treaba mea!
Cu alte cuvinte – sa plece ocupantii!