„Ce-i uneste pe cei sapte tineri prozatori propusi de Polirom? Nimic? Sint de virste diferite (desi in limitele douazeci si-treizeci si), scriu foarte diferit, multi nu se cunosc intre ei. Sint din zone geografice diferite. Nu le poti aplica aceeasi grila teoretica de lectura. Sint deci tot ce poate fi mai opus spiritului desantist, generationist care obsedeaza inca de la inceputuri literatura romana.
Lucrurile stau asa pentru ca nu avem de-a face cu un proiect literar, ci cu unul editorial. Polirom a inteles riscul si a invitat mai multi tineri sa participe la aceasta aventura. Un tinar e vulnerabil singur. E deja o regula nescrisa: la inceputul carierei lor, scriitorii romani s-au aparat in «haita» – a se intelege cenaclu, antologii, «generatii». Insa prea putini tineri au simtit gustul «protectiei» unei edituri mari. In acest sens, cei sapte de acum sint foarte norocosi. Isi pastreaza individualitatea, au volume de sine statatoare, nu trebuie sa se chinuiasca sa-si gaseasca obsesii sau tehnici comune si in acelasi timp sint protejati de o umbrela institutionala puternica.
Patru dintre cei sapte au cunoscut deja gustul succesului sau au confirmat cumva (T.O. Bobe, Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Dan Lungu), au aflat ce inseamna o recenzie, un premiu, ce inseamna sa fii citit si apreciat. Ceilalti trei (Ioana Baetica, Adrian Schiop, Cosmin Manolache) sint ceva mai putin cunoscuti, dar nici ei nu sint chiar niste copii ai literelor, cautind cu ochii larg deschisi gloria. Ii uneste pe toti o oarecare experienta pe lungul drum al afirmarii. [...]
Mai nimic nu pare sa-i uneasca pe cei sapte, spuneam la inceput. [...] Citindu-i grupati editorial, am observat totusi citeva lucruri (sapte!) care ii apropie teribil:
1. Le sta foarte bine izolati, fiecare in cartea lui. [...] Nu par produse de cenaclu sau rezultatele vreunui program literar precis. Sint maturi.
2. Le place sa spuna povesti [...].
3. Toti sint sau rivnesc sa fie totodata mestesugari intr-ale scrisului. [...]
4. In viata de zi cu zi, toata lumea munceste. Studiaza, redacteaza, scrie scenarii, preda. Nimeni nu trage chiulul. [...]
5. Fara teribilisme. Toti au elemente socante sau macar subtil subversive in textele lor. Nici unul insa nu pare sa se umfle in pene cu libertatile lingvistice sau tematice. [...]
6. Scriu, in general, despre lumea de azi, despre anii aflati in vecinatatea lui 1989. [...]
7. S-a intimplat sa fie sapte. Puteau fi zece. Sau cinci. Sau cincisprezece. In categoria scriitorilor tineri cu elementele comune enumerate mai sus puteau intra usor si Florin Lazarescu, Alexandru Vakulovski, Cezar Paul-Badescu, Sorin Stoica, Cecilia Stefanescu, Ana Maria Sandu si altii. Totusi, acesti «sapte deodata» ne-au dat indicii clare ca s-a schimbat cumva, pe undeva sensibilitatea artistica (literara, mai precis) in Romania.“
(din caietul de prezentare a proiectului Voteaza literatura tinara! 7 prozatori tineri la Bookarest 2004, Editura Polirom)

