Din nou despre algebra totalitară: Sirena Roşie şi Gandhi

Autor: Cătălin MAMALI | Categoria: Opinii | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Comunismul, ca ideologie, organizaţie politică (Partidul Comunist) şi sistem politic, a investit resurse uriaşe pentru a-şi crea aliaţi care s-au afirmat independent, prin valoarea intrinsecă a acţiunilor şi realizărilor acestora. Distanţa de nestrăbătut dintre scopurile propagate şi mijloacele violente ale comunismului a forţat partidele comuniste de la începuturile acestora să atragă, indiferent de mijloace, individualităţi de valoare cu credit intelectual (ştiinţific, artistic etc.) şi moral. De ce? Pentru falsificarea capitalului moral şi intelectual al comunismului, care, ca doctrină, se autoiluzionează că posedă monopolul absolut asupra justiţiei sociale şi asupra capitalului moral. Lăcomia ordinară a fost sublimată într-o lăcomie morală, care se hrăneşte din nemărginita lăcomie de putere politică a Partidului Unic.

Chiar din momentul în care schimbările structurale începute în decembrie 1989 au născut speranţe, falsificarea capitalului moral a devenit din ce în ce mai rapace şi mai extinsă. Inerţia mentalităţilor şi a reţelelor comuniste a stimulat falsificarea capitalului moral în dauna cultivării acestuia, orice mijloace de pervertire, împroşcare, defăimare şi falsificare fiind premise, mai ales cînd acţiunile de corupere sau de intimidare au eşuat. În acest mod, înseşi încercările sincere de convertire politică, de schimbare interioară au fost drastic descurajate.

Să ne amintim numai de furia falsificatoare împotriva unor valori morale, care, în multe cazuri, n-a încetat nici după mai mult de zece ani, precum Corneliu Coposu, Doina Cornea, Paul Goma, Gabriel Andreescu, Radu Filipescu sau Dorin Tudoran, şi alţii, în timp ce au fost încrustate monede false pentru simularea unui capital moral care, mai devreme sau mai tîrziu, îşi va dezvălui caracterul profund păgubos. Pe de o parte, valori morale substanţiale sînt defăimate, iar pe de altă parte, idoli găunoşi sînt implantaţi în spaţiul public. Această falsificare, practicată dincolo de limitele imaginabile ale inflaţiei morale, se produce în România, dar nu numai, şi are un combinat caracter antiuman şi antipatriotic. Dubla contrafacere, a valorilor în nonvalori şi a nonvalorilor în valori, este exercitată atît faţă de cei din ţară, cît şi faţă de cei din afara graniţelor. Inflaţia morală are conexiuni adînci cu toate celelalte forme de inflaţie.

Această dublă contrafacere morală nu este originală, dar este profund debilitantă pentru orice societate şi mai ales pentru o societate în refacere. Doar două precedente de renume mondial. Poate mai există unii cu gîndire lunatică, pentru care Troţki reprezintă un model de urmat. O gîndire lunatică poate pune semnul egalităţii între Troţki şi Gandhi, între drumul lui Troţki şi cel al lui Gandhi. Acest lucru a fost încercat chiar de machiavelicul în superexces numit Troţki. Acesta a avut neruşinarea ideologică să-l invite pe Gandhi la una dintre Conferinţele Mondiale ale Internaţionalei Comuniste, pentru a aduce o valoare morală crucială într-un program politic imoral şi intrinsec violent.

Să vedem cum a răspuns Gandhi la cîntecul-invitaţie, cu voce mieroasă şi flatantă, pe care i-a adresat-o Sirena Roşie a Puterii Sovietice:

„Nu cred că scurtături violente pe termen scurt pot duce la succes. Acei prieteni bolşevici şsintagma «prieteni Bolşevici» îşi are originea în politeţea, nonviolenţa lui Gandhi, şi nicidecum într-un presupus acord de principii cu cel căruia i se adresează. Gandhi a folosit cuvîntul prieten şi în corespondenţa cu Hitlerţ care-şi orientează atenţia către mine trebuie să realizeze că, indiferent cît de mult simpatizez şi admir motivele de valoare, eu sînt un oponent fără nici un compromis al metodelor violente, chiar şi cînd se crede că ele ar servi cele mai nobile cauze. În consecinţă, nu există nici un teren (bază) comun(ă) între şcoala violenţei şi mine“ şs.m.ţ. Sirena Roşie ţine, ca şi ideologia şi partidele comuniste, fără îndoială, de şcoala violenţei. Falsificarea valorilor morale este tot violenţă.

Al doilea caz exemplar ni-l oferă încercările, repetate pînă în zilele noastre, de anexare ideologică a nesupunerii civile, imaginată şi practicată de Thoreau (Gandhi, Martin Luther King etc.), de către mişcările comuniste, neocomuniste, stîngiste-anarhiste-pacifiste. Cînd Gandhi a început să aplice şi să dezvolte Nesupunerea Civilă în Africa de Sud, cu mult înainte de Revoluţiile Comuniste din 1917, el putea să aleagă între Manifestul Partidului Comunist (MPC) şi Nesupunerea Civilă. A ales, în mod firesc, Nesupunerea Civilă, lucrarea ce are în centrul ei conştiinţa şi responsabilitatea individului care respectă principii morale, şi nicidecum MPC, scris la comanda unei organizaţii secrete şi violente pentru o organizaţie violentă care se închipuie a fi îndreptăţită să deţină monopolul puterii politice, al comunicării, moralei şi a tot ce urmează. Amintesc că Nesupunerea Civilă este încă nepublicată în limba română, deşi drepturile de editare au fost acordate de Walter Harding, unul dintre cei mai importanţi cunoscători ai operei lui Thoreau. E mai uşor de falsificat o valoare reală, la care accesul este îngrădit.

Sirena Roşie trece prin diferite reîncarnări. Într-o perioadă în care arhivele cu dosarele de cadre sau ale poliţiei politice sînt folosite nu pentru cunoaşterea faptelor, ci pentru falsificarea identităţilor şi inflaţia valorilor morale, într-o perioadă în care nu se răspunde nici măcar la scrisori deschise adresate unor figuri publice care consideră că şi după Decembrie 1989 se pot simula gesturi democratice „salvatoare“ faţă de cei din opoziţie, dacă eşti cocoţat pe un tanc/transportor/ vehicol militar şi în Guvern, perioadă în care apartenenţa la PCR este considerată încă a fi ceva formal şi nesemnificativ, iar a fi membru în CC al PCR, activist superplătit al CC-ului, o simplă slujbă care trebuia făcută de cineva, într-o asemenea perioadă, se poate spune că mascarada valorilor, realizată în dauna capitalului moral real, rămîne un pericol pentru creşterea individuală şi pentru codezvoltare.

––––––––––

Text expediat prin poştă, la intervale de trei săptămîni şpentru a da timp de publicare şi a evita publicarea paralelăţ, următoarelor publicaţii în succesiunea de mai jos:

Evenimentul Zilei

Cotidianul

România Liberă

Retrimis pe 4 decembrie la Evenimentul Zilei (M. Rata) şi, puţin mai tîrziu, redactorului-şef. Retrimis, tot în această perioadă, la revista 22, precum şi unor autori care s-au exprimat în acest an despre Troţki în unele dintre aceste publicaţii. Ideea acestui articol, ca şi o parte din text se regăsesc în cartea The Gandhian Mode of Becoming, Ahmedabad, 1998.

30 decembrie 2009

Recomanda articolul prin: