OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prezenta fostilor securisti in pozitii de influenta in stat este un impediment in calea aderarii Romaniei la NATO. Nu e principalul obstacol potential, dar este cel mai ciudat si cel mai simplu de eliminat. Apare cu totul insolit ca, la peste 12 ani de la caderea comunismului, fostii ofiteri ai serviciilor secrete ceausiste, unii dintre ei trimisi sub acoperire in Occident spre a spiona alianta militara in care Romania vrea sa intre acum, sa fie atit de indispensabili intr-un regim democratic care a depasit totusi anii prunciei. Oare nu s-au putut instrui in acesti ani ofiteri noi, fara tarele trecutului, educati in spirit democratic si prooccidental, care sa le ia locul?

Explicatiile sint putine si neconvingatoare. Cu atit mai mult cu cit continuitatea la putere a actualilor guvernanti a fost intrerupta vreme de patru ani, in care adversarii lor, ce se infatisau ca anticomunisti de centru-dreapta, reformisti si prieteni ai Occidentului, au controlat institutiile statului, inclusiv serviciile secrete. Nici ei nu au facut curatenia despre care vorbisera inainte de a cistiga alegerile. Au tot aminat-o dintr-o neputinta funciara si o penurie de cadre alternative, foarte probabil si dintr-un sentiment de insecuritate si chiar teama. De ce nu o fac actualii guvernanti, pentru care perspectiva unei intrari in NATO este mai palpabila, ramine domeniu de speculatie. Se spune ca unii din fostii ofiteri ai Securitatii sint inca influenti pentru ca isi mentin arma santajului. Despre altii se crede ca au relatii de o viata cu unii dintre actualii conducatori ai tarii, care si i-au facut confidenti si colaboratori apropiati. Astfel de afirmatii trec problema dincolo de simplele suspiciuni ca fostii securisti ar putea avea acces la secretele Aliantei Atlantice pentru a plasa semne de intrebare la esaloanele supreme. Un motiv in plus de a fringe acest ciclu al banuielilor si suspiciunilor ce pot avea efecte neasteptate si nocive. Dar nu, nu se intimpla nimic sau aproape nimic. Semnalele de alarma trase de unii jurnalisti sint ridiculizate sau pur si simplu ignorate.

A facut vilva, saptamina trecuta, oarecum cu intirziere, un articol din editia europeana a influentului ziar american Wall Street Journal, care-si adauga propria marturie citorva venite din alte sectoare ale mass-media ca problema fostilor securisti este un subiect de controversa in procesul de aderare la NATO. Presedintele Iliescu a replicat ca Romania nu are nevoie de recomandarile ziaristilor, pentru ca are un dialog permanent cu NATO. Alti oficiali romani spun ca in diversele faze ale acestui dialog nu s-ar fi cerut indepartarea securistilor sau ca aceasta nu este o problema prioritara. Se utilizeaza tot felul de subterfugii verbale in scopul evitarii unei abordari frontale a acestei chestiuni. Stiu ca unii oficiali americani privesc cu amuzament aceste meandre retorice. E greu de spus cind amuzamentul se poate transforma in dezgust. Informatia noastra, ca si cea a cotidianului american citat mai inainte, este ca prezenta si influenta securistilor in diverse structuri informative si guvernamentale reprezinta o preocupare serioasa a unor viitori aliati ai Romaniei. Relatam aceste lucruri pentru ca este datoria presei de a informa publicul de ceea ce afla, nicidecum pentru a ne erija in sfatuitori ai conducatorilor tarii. Evident, ei pot apleca urechea sau, dimpotriva, pot ignora relatarile respective.

Exista, desigur, alte aspecte care cintaresc greu in pregatirile pentru aderarea la NATO. Unele, cum ar fi economia, coruptia sau inzestrarea armatei, nu au solutii imediate si simple. Dar indepartarea securistilor nu cere cheltuieli exorbitante, nici reorganizari de anvergura, nici traume de proportii, nici tranzitii indelungate. Se poate face simplu si rapid. De ce nu se face? Pentru ce toate aceste eforturi retorice, toate ambiguitatile, tentativele de ascundere si minimalizare?
Raspunsurile la aceste intrebari ar putea fi mai daunatoare chiar decit problema securistilor in sine.

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)