OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scriu aceste rinduri cu putin inainte de deschiderea dezbaterilor la tema Moda antologiilor – Gesturi critice sau publicitare? E a doua zi a intilnirilor de poezie de la Sighisoara. Sint in sala mare (cea de sus, pentru ca cea de jos a fost transformata in sectie de votare) a Casei de Cultura din Cetate, nu departe de Turnul cu Ceas. Pe undeva, pe aproape de mine, la „secretariat“, e domnul Ovidiu Munteanu, neobositul manager al acestei „manifestari“ care are deja o solida traditie. A pus in functiune nelipsitul filtru de cafea, arunca o ultima privire prin sala in care in curind vor incepe „ostilitatile“. E duminica dimineata si partici-pantii se string cu o oarecare lentoare. Multi dintre ei sint foarte tineri, unii sint inca studenti, cu un pronuntat gust al noptilor albe. N-au putut fireste rezista la seductia discotecilor orasului… Dar poate ca nu doar discotecile sint de vina, ci si atmosfera generala a locului. Ne aflam intr-o cetate saseasca din Evul Mediu, in care, in ciuda proverbialei punctualitati nemtesti, gesturile devin mai lente, timpul trece mai incet. E aici ceva care sfideaza prezentul. Vechile ziduri indeamna la contemplare si la iesirea din timpul masurat pe ceas.

La intilnirile de poezie de la Sighisoara n-a fost niciodata altfel. Participantii, chiar si cei care veneau pentru prima data aici, se simteau imediat prinsi intr-un fel de complicitate de familie. Care era, de fapt, o complicitate politica. Intilnirile de poezie de la Sighisoara au avut de la bun inceput, in perioada vechiului regim, un caracter subversiv. La ritualul intirzierilor si al peripatetizarii printre vechile case si monumente se adauga intotdeauna ritualul lecturilor de poezie, asteptate de fiecare data cu o nerabdare infrigurata, in care ghiceai mereu aceeasi dorinta de a auzi „cuvinte in libertate“. De la prima editie a acestor intilniri au trecut aproape douazeci de ani. Nu pot sa nu ma gindesc acum la cei care au pornit totul: Dan Lototchi si Magda Lototchi, Ion Neagos, Marius Iosif, Andrei Zanca, Artur Larion si Adrian Ivanitchi.

Cu o zi inainte sa ajung la Sighisoara am vorbit la telefon cu Andrei Zanca in Germania, unde locuieste inca dinainte de 1990. Trebuia sa rezolvam impreuna citeva probleme urgente legate de o traducere pregatita de el pentru Paralela 45. I-am spus ca plec la Sighisoara, la intilnirile de poezie. Nu i-a venit sa creada ca aceste intilniri inca mai au loc. Si-a adus imediat aminte ca el fusese unul dintre initiatori si i-am simtit in voce melancolia, nostalgia. De fapt, vorbisem cu el despre volumul de poezie Creta neagra al lui Richard Wagner, in momentul de fata stabilit la Berlin. Richard Wagner n-a ajuns la cele citeva editii de la inceputul anilor ’80. Au fost, in schimb, William Totok, Horst Samson, Helmuth Frauendorfer, Rolf Bossert, Klaus Schneider, Helmuth Seiler, Helmut Britz. Spiritul liber si pragmatic al poeziei germane, formele tranzitive ale rostirii poetice au fost prezente la Sighisoara inca de la inceputuri. Linga tinerii poeti nemti, tinerii poeti romani se simteau si ei nemti, adica europeni. Scoteau din gentile lor de profesori de tara pagini de poezie vie, acida, adevarata, se angajau in discutii aprinse, in fata unui pahar de vodca sau a unei halbe de bere, pina se facea dimineata.

Am in fata, pe pagina ultima a invitatiei de anul acesta, lista celor care s-au perindat prin Sighisoara la editiile de pina acum. Retin numele celor la care ma gindeam mai inainte, astazi poeti de certa importanta in poezia noastra postbelica: Liviu Antonesei, Romulus Bucur, Mircea Cartarescu, Dumitru Chioaru, Gheorghe Ene, Bogdan Ghiu, Emil Hure-zeanu, Petru Iliesu, Gheorghe Iova, Mariana Marin, Virgil Mihaiu, Viorel Muresan, Ion Muresan, Alexandru Musina, Aurel Pantea, Marta Petreu, Augustin Pop, Liviu Ioan Stoi-ciu, Ion Stratan, Traian Stef, Matei Visniec, Calin Vlasie. Imi dau seama, urmarind numele de pe lista, ca linga acesti tineri (pe care critica ii va numi, simultan cu inceputul intilnirilor de la Sighisoara, „generatia ’80“) se aflau si multi scriitori consacrati, selectati si autoselectati pe baza unor „misterioase“ afinitati: George Almosnino, Dan Culcer, Nora Iuga, Norman Manea, Angela Marinescu, Ion Mircea, Cornel Moraru, Florin Mugur, Alexandru Paleologu, Mihai Sora, Ion Vartic.

Dar au trecut pe la intilnirile de poezie de la Sighisoara si au citit la microfon proza cu o fervoare prin nimic diferita de cea a poetilor si: Carmen Francesca Banciu, Cristina Felea, Ioan Grosan, Vasile Gogea, Mircea Nedelciu, Sorin Preda, Virgil Ratiu, Daniel Vighi, Alexandru Vlad. Cit despre critici, aici i-am cunoscut la inceputul anilor ‘80 pe Sorin Antohi, Stefan Borbély, Gheorghe Perian. Ulterior, dupa 1990, au venit la Sighisoara si Sorin Alexandrescu, Al. Cistelecan, Virgil Podoaba. Mereu prezenti au fost brasovenii, si aici ar trebui sa adaug si alte nume: Ioan Barassovia, Ovidiu Moceanu, Claudiu Mitan, Alexandru Tion, Simona Cucuian, Artur Larion. Si multi altii.
Nu mi-am propus in nici un fel sa dau acestor insemnari valoare de remember si de fapt dezbaterea despre antologii trebuie sa inceapa, pentru ca, iata, intre timp lumea s-a strins. Am fost desemnat sa moderez aceasta discutie. Imi trag in fata lista cu antologiile aparute in Romania dupa 1990. Sint peste 30. Mai bine de jumatate dintre ele privesc poezia. Linga mine se afla Cornel Moraru, calm si imperturbabil cum il stiu. Intempestivul Virgil Podoaba astazi lipseste. La fel Traian Stef, prietenul sau oradean. Ambii au fost actorii zilei de ieri in care s-a vorbit despre poezie si critica de poezie.

Unii participanti (Ion Bogdan Lefter, Simona Popescu, Gheorghe Izbasescu) au plecat deja. Altii sint pe picior de plecare. Ii vad in sala pe Radu Andriescu si Michael Astner de la Iasi, pe Caius Dobrescu si Andrei Bodiu de la Brasov, pe Ruxandra Cesereanu si Rares Moldovan de la Cluj. Dar nu pot sa nu constat ca si foarte tinara echipa de redactori si colaboratori ai Observatorului cultural e la post: Victoria Luta, Cristina Ionica, Costi Rogozanu, Luminita Marcu, Dan Gulea. Imediat linga ei si simtindu-se bine alaturi de tineretea lor (banuiesc), Gheorghe Iova. A aparut si Calin Vlasie. In calitate de editor, pentru el tema de fata nu poate sa fie decit incitanta.
Iau lista in mina, citesc titlurile (din sala sint adaugate altele, care mie mi-au scapat), incerc sa fac putina ordine in avalansa de oferte si propun o impartire pe categorii: antologii care urmaresc reasezarea valorilor (Chioaru-Vacarescu si Marin Mincu), antologii reprezentative pentru o anume perioada istorica (Manolescu), panorame de la origini pina azi (Sindrilaru, Ulici), antologii de generatie (Musina si Craciun), antologii tematice (Cesereanu), antologii zonale (Marineasa), antologii la zi pentru strainatate (Bodiu-Bucur-Moarcas) etc. Dintre antologatori sint in sala: Dumitru Chioaru, Ion Radu Vacarescu, Andrei Bodiu, Ruxandra Cesereanu, care si vorbesc.

La discutia de ieri, moderatori au fost Andrei Bodiu si Virgil Podoaba. Au vorbit si au polemizat: Calin Vlasie, Ion Bogdan Lefter, Ovidiu Nimigean, Gheorghe Izbasescu, Caius Dobrescu, Gheorghe Iova, Traian Stef, C. Rogozanu, Luminita Marcu, Cristina Ionica, Dan Lototchi, Dumitru Chioaru si, daca nu ma insel, eu insumi. Exista sau nu exista o critica specializata de poezie? Mai este astazi critica la post? Mai avem nevoie de impresionism in critica? Ce sanse in plus are critica cu metoda? Au inteles criticii nostri poezia anilor ’80? Si-a avut generatia ’80 criticii ei? E posibila critica de identificare in cazul poeziei tranzitive? Care sint astazi criticii zilei? Cum se face in ultimii ani critica in revistele literare? La ce mai e buna acum critica? Raspunsurile au fost diverse, ambigue, polemice, clare, decise, dubitative, mai mult sau mai putin argumentate. Au fost contestate ierarhii si autoritati si au fost propuse ierarhii si autoritati. N-au fost ocolite cuvintele: criza, competenta, profesionalism, fenomenologie, structuralism, optzecism, postmodernism, modernism, lovinescianism, maiorescianism, hermeneutica, text, metatext, intertextualitate, canon, anticanon, responsabilitate, asumare, ideologie, directie etc., etc. Au fost expuse opinii serioase, s-au manifestat la scena deschisa diverse forme de implicare, au rabufnit parti-pris-uri generationiste, s-au dat explicatii istorice si politice, au fost formulate exigente si dezamagiri. Si, fireste, discutiile au continuat si informal, in grupuri restrinse.

Intilnirile de poezie de la Sighisoara au fost in fiecare an orientate si de unele teme teoretice considerate de interes. Anul acesta s-a dezbatut parca mai mult si mai serios decit altadata. Tinerii au vorbit, e drept, mai putin decit ar fi dorit si ar fi meritat. Au fost insa prezenti in numar mare la recitalul de poezie. Nume foarte promitatoare sint Stefania Mihalache, Irina Selaru, Dan Sociu, Stefan Manasia si Rares Moldovan (care are deja un volum de debut). Au cu siguranta ceva de spus si Maria Boghian de la Iasi, Mihai Ion si Raluca Iliescu de la Brasov, Alexandru Potcoava de la Timisoara. Traian Stef a citit un poem de lunga respiratie scris special pentru conscursul de poezie de dragoste al revistei Vatra, Simona Popescu si Gheorghe Iova au „performat“ cu inspiratie si talent, Caius Dobrescu a fost un poet „deadeva“, Andrei Bodiu unul „pe viata si pe moarte“, Radu Andriescu a citit din elegantul sau volum aparut recent la Editura Brumar din Timisoara, Ovidiu Nimigean a dovedit o slabiciune speciala pentru pisici iar Constantin Acosmei o slabiciune speciala pentru sonet, Michael Astner s-a dovedit un dur sub infatisarea sa profesorala, tinarul Gheorghe Izbasescu si-a confirmat statutul de decan de virsta al optzecismului, Dumitru Chioaru si Ioan Radu Vacarescu au readus Sibiul pe harta vie a poeziei de azi, iar Basarabia tinara a fost reprezentata de fratii Vakulovski si Roman Turcanu. Dan Lototchi a promis ca va citi ceva dar a uitat, Calin Vlasie s-a abtinut. Sala a apludat de fiecare data. Ovidiu Munteanu, directorul Casei de Cultura, a fost tot timpul cu noi.
Vremea a fost mohorita, orasul mai curat ca altadata. Am regasit in memorie, la fiecare ora, bataile ceasului din Turn, acelasi ca si in 1981, la prima editie a intilnirilor.