OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La 12 octombrie 2003 a incetat din viata la München, dupa o indelungata suferinta, Ion Ioanid. Nascut la Ilovat, judetul Mehedinti, la 28 martie 1926, Ion Ioanid a fost exmatriculat din Facultatea de Drept de la Bucuresti in 1948 pentru „origine sociala nesanatoasa“, iar in 1952 a fost arestat, judecat si condamnat pentru „inalta tradare“ la 20 de ani munca silnica. Eliberat in 1964, in urma decretului de gratiere a detinutilor politici, Ion Ioanid ramine in strainatate in 1969, un an mai tirziu devenind crainic al postului de radio Europa Libera de la München, unde multi ani, pina la pensionare, si-a facut auzita vocea metalica, patrunzatoare.

Milioanele de ascultatori i-au devenit si cititori o data cu publicarea celor cinci volume ale memoriilor sale, Inchisoarea noastra cea de toate zilele. Asternind pe hirtie amintirile celor 12 ani de detentie, Ion Ioanid si-a propus, dupa cum a scris in Nota autorului ce precede primul volum, sa depuna marturie despre oameni, fapte si intimplari, contribuind astfel la reconstituirea intregului adevar despre viata detinutilor politici sub regimul comunist din Romania. Pe ultima pagina a ultimului volum, Ion Ioanid scria, in 1996:

„In virtutea aceleiasi solidaritati, care ma leaga si azi de vechii mei camarazi de detentie, dedic aceasta carte de amintiri celor care au trecut prin inchisorile comuniste si nu mai sint acum printre noi, ca sa stie, acolo in lumea in care se afla, ca nu i-am uitat. De asemenea, si celor care au supravietuit inchisorilor si isi traiesc ultimii ani intr-o «libertate» suspecta, care pregeta sa le faca dreptate.

Dar am mai scris aceste amintiri si pentru ceilalti, pentru acei neoameni care si-au legat semenii in lanturi, i-au lovit si schingiuit, i-au infometat si i-au ucis fara mila, ca sa stie si ei ca nu i-am uitat si ca numele si faptele lor vor fi consemnate in paginile de rusine ale istoriei noastre.
Inchei aici Inchisoarea noastra cea de toate zilele, prin care v-am calauzit de-a lungul acestor pagini, lasindu-va sa iesiti direct din ea in libertate.
Eu ma simt inca la jumatatea drumului“.

Noi, colegii lui de la Europa Libera, ii multumim lui Ion Ioanid pentru prietenie, pentru intelepciunea cu care ne-a indrumat, pentru optimismul, curajul si speranta pe care tocmai el, cel supus la chinurile de neinchipuit ale inchisorilor comuniste, a stiut ca nimeni altul sa ni le insufle tuturor celor care am avut marea bucurie de a-l cunoaste. Prezenta lui Ion Ioanid printre noi ne-a imbogatit sufletele, inimile. Sintem acum mai saraci.