OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Clujul, un centru cultural de elita

Dupa ce, in luna martie, ati organizat intilnirea ELIA (Liga universitatilor de arta din Europa) si conferinta Brilliant, dedicata studiilor superioare in domeniul artei, cum va faceti bilantul primului mandat de rector al UAD-Cluj?

Chiar daca pare lipsa de modestie, trebuie sa va spun de la inceput ca aici, la Cluj, ne-au iesit mai multe decit ne-am propus. Pe plan intern avem multe programe care se desfasoara in universitate, incepind cu Socrates, apoi Leonardo, Cepos, Phare. De asemenea, exista ateliere comune, realizate impreuna cu alte Universitati. Studentii nostri, intr-un numar foarte mare, pleaca la studii in strainatate, in functie de tipul de conventie stabilit intre institutii. Profesorii participa si ei la acest schimb permanent de experienta. Ei pot preda la universitati straine sau pot pleca pentru un timp cu diverse mobilitati. Am incercat sa realizam in cadrul universitatii o deschidere cit mai mare spre spatiul international, sa fim cit mai flexibili. Exista totodata in Universitatea din Cluj si un program de studii avansate (post-licenta), care s-a dezvoltat destul de mult.

Am reusit sa obtinem si imputernicirea de a acorda titlul de doctor, o realizare foarte importanta pentru institutie deoarece, impreuna cu Universitatea din Bucuresti, Clujul devine un centru cultural insemnat pentru Europa de Est. Dovada faptul ca deja avem cereri pentru doctorate si din partea unor straini din Germania, Franta si Grecia. Tot pe plan intern, am reusit sa consolidam cladirile universitatii, sa construim un camin propriu, sa mansardam si sa dotam atelierele si chiar sa dezvoltam o linie de Internet. Avem si programe de cercetare care au cistigat un Premiu de Excelenta, am iesit pe primul loc din tara, iar acest lucru se datoreaza in primul rind muncii colegilor. Centrul de cercetare este condus de domnul profesor Gh. Arion. Printre alte realizari, am organizat o Academie de Toamna, importanta pentru ca e un fel de tabara internationala, un loc de intilnire, in care personalitati de prima marime din lume comunica cu studentii si profesorii nostri. Participa artisti importanti, critici de arta, curatori din Romania. Dupa doua editii, exista persoane care s-au oferit de pe acum sa vina la urmatoarele editii, ceea ce este imbucurator.


Universitatea are avantajul mobilitatii

Functionati ca un adevarat centru cultural. Studentii sint deja pusi in situatia profesionista de contacte, de dialog international.

Rolul Universitatii in Romania este extrem de important. Neexistind multe galerii in afara celor oficiale, ale Uniunii Artistilor Plastici sau ale muzeelor, nu se poate crea nici mobilitate, nici un climat de concurenta care sa incurajeze doar valorile. Ii revine Universitatii rolul de a fructifica entuziasmul studentilor. Chiar daca nu dispunem de fondurile din Occident, putem crea un climat diferit decit cel de la catedra, un climat care sa induca o adevarata stare de spirit. Avantajul Universitatii fata de Uniune, de exemplu, unde, pina la urma, sint inscrisi profesionisti, este tocmai acest elan al tineretii.

La Uniune se pune si problema banilor, a caror lipsa impiedica promovarea unei competitii riguroase. In Universitate, avem si posibilitatea conceperii unor programe care sa fie finantate din afara. Mi-aduc aminte acum de o alta realizare importanta: la sfirsitul fiecarui an, organizam o expozitie vasta, uriasa as zice, la Expo Transilvania, in care se pot vedea cam 200 de expozitii personale. Deja anul acesta va fi a treia editie. Din acest punct de vedere, Universitatea are si avantajul mobilitatii ridicate. As indrazni sa spun ca exista citiva absolventi de-ai nostri care sint mai cunoscuti in afara decit artisti mari din Romania. Au ajuns sa participe la mari competitii internationale si sint selectati de persoane importante in mari expozitii. Foarte multi studenti s-au folosit de relatiile care s-au stabilit de-a lungul timpului cu alte universitati, de deschiderea care li s-a oferit. Exista studenti care au luat contact cu diverse galerii si pleaca foarte des in strainatate, fie pentru a expune, fie pentru a vizita vreo expozitie interesanta.

Imi permiteti sa va flatez si sa va spun ca sinteti o pepiniera de artisti internationali.

Chiar asta ne-am propus sa fim in acest moment si ne pare bine ca ne apropiem de telurile noastre. Cred ca actiunile pe plan international ne-au iesit destul de bine, deja avem relatii cu 68 de universitati. S-au realizat contracte de recunoastere reciproca a diplomelor, de acceptare a unui semestru sau a unui an de studii in strainatate sau de acceptare a unor cursuri pe care profesorii nostri le vor tine acolo. Toate aceste schimburi au insemnat mult pentru noi, mai ales datorita faptului ca, astfel, studentii au posibilitatea sa se compare cu cei din strainatate. Si cei mai multi isi dau repede seama ca invatamintul din Romania nu este prost, cum se crede. Noi am pastrat in tara un invatamint academic riguros, lucru care, la prima vedere, ar putea parea un dezavantaj. Dupa 1990 insa, el a fost dublat de un invatamint creativ, ludic, in care pina la urma se accepta orice, doar sa fie in actualitate, la zi. Prin schimburile realizate, atit studentii, cit si colegii mei sint mai informati si mai critici. E important sa fii la zi cu ce se intimpla in lume si, in acelasi timp, sa poti sa pastrezi un filon traditional. In arta contemporana exista multe angoase, nu numai la noi in tara. Iar in ceea ce priveste invatamintul, multe universitati, mai ales din Europa, s-au dovedit destul de prudente in a schimba radical formele deja existente.


Am visat dintotdeauna sa fiu artist

Dvs. ati facut facultatea tot aici, la Cluj, cu Petre Abrudan, un artist care apartine unui alt ritm si unui alt concept despre arta. Dupa aceea, v-ati dedicat carierei didactice de la inceput. Va intreb daca v-ati gindit vreodata ca veti ajunge sa conduceti aceasta institutie cu un asemenea dinamism. Cum s-a intimplat acest lucru?

Dupa 1990, mai ales dupa 1992, am avut sansa de a calatori foarte mult si astfel am luat contact cu oameni care au inceput sa ma promoveze. Am cunoscut atunci diverse personalitati. Erau persoane care lucrau in Universitate, precum si galeristi sau curatori care mai tirziu au ajuns, la rindul lor, in pozitii importante in Universitate. Din aceste relatii pe care le-am stabilit cu alti rectori, cel mai mult a avut de cistigat Universitatea din Cluj atunci cind am fost ales rector. Nu ma gindeam cind eram student ca voi ajunge aici, nu ma gindeam nici ca voi fi profesor. Eu am visat dintotdeauna sa fiu artist, si acum asta este principala mea indeletnicire si pasiune. Cu toate acestea, invatamintul imi place foarte mult si sper ca se vede. Am simtit ca lumea din Universitate are nevoie de mine si m-am gindit ca trebuie sa fac ceva. Eu nu ma consider neaparat un sef, desi oficial sint, ci primul servitor al acestei institutii.

Nu incerc sa ma folosesc de aceasta functie pentru ca suna foarte oficial, sint prieten cu studentii si, bineinteles, si cu colegii. Voi ramine in aceasta functie doar atita vreme cit va fi nevoie de mine si cit voi simti ca sint eficient. Nu trebuie sa ne casatorim cu functiile, ele sint trecatoare. Ma bucur ca am putut face, de cind am fost ales rector, destul de multe lucruri pentru Universitatea din Cluj. Pe linga realizarile legate strict de invatamint, am reusit sa acordam si niste diplome onorifice unor personalitati din strainatate, dar si din tara (domnului Dan Haulica si domnului Razvan Theodorescu). Oricum, au ramas inca multe de facut. Ne-am propus un proiect-program destul de ambitios, legat de domeniul restaurarii, pe care vrem sa-l aducem in atentia mai multor centre europene.

Daca ne uitam in urma, activitatea colegilor este in crestere, s-a dezvoltat permanent, ceea ce este un lucru foarte bun, care nu mi se datoreaza. Au existat generatii intregi care au muncit mult pentru ca Universitatea din Cluj sa ajunga unde este astazi: la inceput, cei care au infiintat-o acum citeva sute de ani, apoi cei din interbelic. In anii ’50, a existat un grup care a reorganizat invatamintul pe baze solide. Apoi au existat niste momente importante, la inceput pentru pictura si sculptura, dupa care a venit rindul graficii. Eu imi admir toti profesorii, chiar daca aveau alta formatie decit cea de astazi, asa cum spuneati ca se intimpla cu domnul Abrudan, un artist din generatia graficii. Dupa ’90, s-a inregistrat din nou o dezvoltare aproape exploziva a picturii, datorita anumitor circumstante.

Tot ceea ce faceti dvs. reuseste sa-i responsabilizeze foarte mult pe studenti, mai ales ca ajung sa observe niste raporturi reale in domeniul cultural.

Multi studenti sint bucurosi ca se intimpla ceva in universitate si acest lucru se simte. Primesc, de asemenea, multe multumiri, dar ceea ce ma incinta este ca studentii vin, dupa doar citeva luni de studiu in afara tarii, cu o alta perspectiva fata de ceea ce se intimpla aici. Bineinteles ca exista si critici, insa aproape toti vin schimbati intr-un sens bun din punctul nostru de vedere.