OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

The Vine Deloria, Jr. Reader
Spirit &Reason
Edited by Barbara Deloria,
Kristen Foehner and Sam Scinta,
Golden, CO: Fulcrum, 1999, 384 p.


Spirit &Ratiune: nu, nu e vorba de o antologie Kant, ci de o culegere de texte scrise de – dupa cum titreaza coperta a patra – „unul dintre cei mai importanti ginditori ai secolului XX“. Vine Deloria Jr., profesor de drept, stiinte politice si religie la University of Colorado (Boulder) e autorul unor volume deja clasice, precum Custer Died for Your Sins, God is Red, The Metaphysics of Modern Existence si Red Earth, White Lies, ori al unor lucrari de introducere in problemele de legislatie specifice indienilor americani (American Indians, American Justice, scrisa impreuna cu Clifford M. Lytle). Culegerea de fata include articole aparute deja in volume sau periodice si – din cite am reusit sa-mi dau seama – chiar si texte inedite. Gindita pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra scrierilor acestui notoriu militant pentru drepturile indienilor americani (Deloria a fost director executiv al Congresului National al Indienilor Americani si e membru al Oficiului National pentru Drepturile Persoanelor Supuse Privatiunilor), antologia discutata aici e impartita in cinci segmente – Filozofie, Stiinte Sociale, Educatie, Indieni si Religie.
Substanta volumului dramatizeaza foarte bine dilema in care se gaseste probabil orice propovaduitor contemporan al unei culturi minoritare, exotice si pe cale de extinctie: aceea de a transmite o spiritualitate atit de straina mentalului european unei audiente care nu cunoaste alta limba (alta experienta) decit aceea a civilizatiei care ingroapa, repede si sigur, cultura in cauza. Cu alte cuvinte, cum sa faci europeanul sa deprinda sau macar sa se apropie de „rationalitatea indiana“ vorbindu-i pe limba lui (singura pe care el o stie)? Mai mult, cum sa faci acest lucru ca un membru al culturii minoritare, iar nu ca un simplu adept al ei – aceasta din urma ar fi pozitia multiculturalistilor din Academia Americana –, ferindu-te in acelasi timp de contaminare?

Strategia aleasa de Deloria e pe alocuri extravaganta, pe alocuri convingatoare si aproape constant recalcitranta. Ea pare o tesatura eclectica ce porneste de la demitizarea modelului vest-european de rationalitate (asimilat stiintelor, fie ele exacte sau umane), trece printr-o oferta alternativa de rationalitate/stiinta a indienilor americani si ajunge la consideratii acide privind societatea americana contemporana. Un melanj iconolcast, care-l ispiteste uneori pe cititor sa vada in text clisee multiculturaliste („«Un indian, doi indieni, trei indieni» nu e doar un cunoscut cintecel pentru copii, ci si o celebrare a genocidului nord-american“) pentru a-i zdruncina apoi orice asteptari, fie printr-o precizie „europeana“, fie printr-un exotism venit parca din alta lume.

Cum poate cineva care, de pilda, a refuzat in mod persuasiv (pentru un cititor laic) doctrina stiintifica la moda ce sustine migratia triburilor indiene din Siberia, prin Strimtoarea Bering, pe Continentul American, sa invoce posibilitatea vizitelor extraterestre, coabitarea paleo-indienilor cu dinozaurii sau ideea ca animalele impartasesc oamenilor in mod direct secretele naturii? Deloria se arata capabil sa manipuleze o cantitate impresionanta de informatie stiintifica „vest-europeana“ de natura tehnica, sa citeze zeci de lucrari de paleontologie, arheologie, geologie si geofizica, ba sa le mai puna si cap la cap pentru a arata ca o teorie precum cea a migratiei umane si animale prin Strimtoarea Bering e o ineptie stiintifica a carei popularitate se bazeaza exclusiv pe un trafic de influenta academica (Low Bridge – Everybody Cross). Tot el face observatii caustice si aparent pertinente asupra datarii obiectelor de interes stiintific cu izotopi radioactivi de carbon ori asupra conceptului de „fosila vie“ in stiinta de popularizare (At The Beginning). Dupa care, brusc, iti vorbeste increzator despre etnostiinta, care ar include arheoastronomia, geomitologia, etnobotanica sau clasificarile taxonomice practicate de culturile tribale. Ba chiar sugereaza, mai in gluma mai in serios, ca ideea de Mesia care vine dintr-o lume „de dincolo de nori“ pentru a-i lua pe cei virtuosi intr-un paradis ne-pamintean e o posibila dovada a unei trecute colonizari extraterestre. Si asta la capatul unei importante discutii asupra distinctiei dintre religiile marilor civilizatii si religiile culturilor primitive, distinctie fundamentata pe observatia ca imaginea unui Mesia e comuna celor dintii si absenta in cele din urma pentru motive pe care Deloria le desluseste intr-un recital de intuitie si cunoastere sociologica. Concepte precum „predarea biologiei dintr-o perspectiva indiana“ sau „cunoasterea tribala“ abunda de altfel in volum.

Marturisesc ca am resimtit la rindul meu tentatia de a eticheta astfel de afirmatii drept rataciri, pentru a realiza apoi ca, pe linga un iconoclasm cautat si asumat, Deloria abordeaza si postura unui onest si iremediabil sceptic cu privire la rationalitatea europeana si mai ales cu privire la produsul chintesential al acesteia din urma – stiinta occidentala. Si, la urma urmelor, de ce n-ar face-o? Doar e un indian si un adept al spiritualitatii si culturii etniei careia ii apartine. Ce e mai firesc pentru o astfel de persoana decit sa priveasca chioris la „gaselnitele stiintifice“ ale culturii europene (cultura pe care o cunoaste de altfel in profunzime)? Sursa acestui scepticism devine evidenta atunci cind autorul citeaza observatia unui vraci Sioux care tocmai relatase legendara intimplare prin care tribul sau ajunsese in posesia Pipei Puiului de Bizon Alb: „Asa se spune, si daca lucrurile s-au intimplat asa sau nu, nu stiu; dar daca stai sa te gindesti bine, vei vedea ca este adevarat“. Aceasta fraza surprinde, dupa Deloria, natura a ceea ce el numeste „epistemologia indiana“: anume, credinta fundamentala ca orice forma de experienta umana are valoare. Nu exista „experienta falsa“, ci „doar o interpretare falsa a experientelor noastre“.

Nimic mai potrivnic Weltanschauung-ului stiintei europene: in timp ce „stiinta tribala leaga in mod sistematic faptele de experienta“, stiinta occidentala „ignora sistematic orice lucru care are o legatura cit de indepartata cu experientele subiective ale fiintelor umane si ale altor forme de viata“. Nu numai ca stiinta tribala, socotita „o alternativa completa si logica a stiintei occidentale“, nu e o practica ad-hoc – arbitrara ar fi de fapt formula stiintelor vest-europene, care aleg sa desconsidere informatia primita pe cale asa-zis „subiectiva“. Nu e de mirare ca volumul de fata se deschide cu un studiu despre Feyerabend, pe care Deloria il prefera lui Thomas Kuhn. Scepticismul autorului nostru se transforma uneori in sarcasm („vedem cercetatori argumentind cu seriozitate ca paleo-indienii au ucis megafauna atit de repede incit au omis pina si sa mai lase in urma mari mormane de oase“), in timp ce alteori stiintele sint expuse unui tratament persiflant: „Antropologia, de la Samuel Morton si Lewis Henry Morgan, prin Frank Cushing si Franz Boas si pina foarte recent, a fost o incercare a barbatilor albi de a-si implini fanteziile de baietandri jucindu-se de-a indienii. [...] Literatura antropologica [...] reflecta problemele psihologice adinci ale unor super-staruri, mai degraba decit un efort onest de a intelege ceva“.

Daca primele doua sectiuni ale volumului sint dedicate mistificarilor stiintifice la care a fost supusa comunitatea indiana si infatisarii unei alternative bastinase, urmatoarele trei privesc dificultatile de natura sociala care intimpina cultura bastinasilor americani si pe reprezentantii ei. Deloria se ocupa de motivele pentru care indienii nu sarbatoresc bicentenarul Revolutiei, de natura paternalismului statului american in ceea ce priveste drepturile indienilor, de curiozitatile recensamintelor recente. In fine, unul dintre subiectele in care autorul exceleaza, analiza comparativa a religiei crestine si a celei bastinase – tema careia ii este dedicata nu doar importanta God is Red: A Native View of Religion, ci si o alta antologie publicata tot in 1999, la Routledge, intitulata For This Land –, ocupa ultima cincime de volum. Si aici intelegerea sociologica alterneaza cu militantismul social (de pilda, in chestiunea responsabilitatii morale fata de paminturile sacre ale indienilor). Adesea, sagetile trimise cu precizie au in vedere probleme care privesc societatea americana in general: „Nu e un secret ca recentele numiri la Curtea Suprema s…t au fost facute in primul rind cu scopul de a intoarce deciziile privind drepturile omului luate in ultimii 30 de ani. s…t Rezultatul a fost ascensiunea rapida a unor minti de mina a doua si a unor autori sde texte juridicet de mina a treia in cel mai inalt tribunal al tarii“ (p. 369, intr-un eseu aparut in revista Bisericii Metodiste Unite).

Cei care vad deja in Vine Deloria prototipul unui critic ireconciliant al societatii americane se insala insa. Acelasi autor deplinge cercul vicios creat de esecul indienilor de a percepe reformele produse in societatea americana, pe de-o parte, si de incapacitatea albilor de a parasi sentimentele de vina fata de trecutul indian, pe de alta: „Este teribil de trist ca indienii americani de azi nu au clarviziunea necesara pentru a intelege schimbarile radicale care s-au petrecut in aceasta tara in ultimii douazeci de ani. Vederea lor este insa inselata de incapacitatea non-indienilor de a se reconcilia cu ei insisi si cu istoria lor si de a continua mersul inainte cu incredere si umilitate in acelasi timp“.