OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor locale sint mai complexe decit par la prima vedere. Ele denota, intr-adevar, o deplasare a electoratului spre stinga. In mare masura, stinga de astazi isi are obirsia in FSN-ul din anii ’90-’91. PDSR, PD si APR s-au format in urma scindarilor succesive ce s-au produs in anii ce au urmat. Toate trei au iesit la 4 iunie pe primele locuri, intrunind impreuna pe tara aproape 45% din voturi. Se reface, asadar, FSN-ul? Precum arata lucrurile acum, un raspuns afirmativ nu este justificat. Cele trei partide sint despartite de ranchiune si rivalitati personale, de competitivitati politice care au toate sansele de a se inteti pe parcursul viitoarelor luni si de atitudini programatice si doctrinare greu de reconciliat. Nu numai refacerea vechiului FSN este improbabila, dar chiar constituirea unui pol social-democrat arata ca un proiect cu sanse mici de reusita.
Luate separat, performanta acestor partide nu este impunatoare. PDSR-ul a intrunit pe tara (ne referim la alegerile pentru consiliile judetene) circa 27% din voturi, substantial mai putin decit ii dadeau sondajele de opinie premergatoare scrutinului. Acelasi lucru se poate spune si despre APR, al carui procentaj abia trece de 7%. PD-ul poate extrage satisfactii din rezultatul alegerilor doar pentru ca el este mai bun decit prognozau sondajele; altfel, e mai mic decit cel obtinut cu patru ani in urma.

Daca un sfert din voturile exprimate nu este victoria coplesitoare a PDSR-ului pe care au proclamat-o unele ziare, cele sub 15 procente obtinute de CDR si PNL impreuna constituie un esec considerabil, atit fata de ceea ce prognozau sondajele cit si in comparatie cu rezultatele alegerilor din ’96. Erodarea popularitatii Conventiei Democrate, dupa trei ani si jumatate la putere, este socanta, fara indoiala. Ea nu poate fi pusa pe seama deciziei liberalilor de a candida separat la locale, de vreme ce ei au ramas in urma CDR-ului cu numai citeva zecimi de procent. S-ar putea sa fie prematur pentru a trage o concluzie definitiva, dar, cel putin dupa primul tur de scrutin al localelor, puterea de atractie a siglei CDR, cindva mult mai mare decit popularitatea combinata a celor doua partide principale care o compuneau, pare debilitata sever. Daca in aceste conditii liberalii vor mai dori sa reia alianta cu taranistii este un semn de intrebare.

Ar trebui sa mai remarcam un element de interes deosebit evidentiat in duminica alegerilor, si anume rezultatul slab pe tara al PRM-ului si al altor partide nationalist-extremiste, in ciuda unui succes considerabil la Cluj. Este deocamdata greu de determinat daca acest lucru se datoreaza micsorarii apelului retoricii extremiste in rindurile electoratului romanesc sau preluarii mesajului nationalist in discursul electoral al PDSR-ului.
Cit de relevante sint rezultatele alegerilor pentru scrutinul parlamentar si prezidential din toamna? Foarte probabil, ele sint putin relevante. Aceste rezultate sint sever viciate de absenteismul extrem de pronuntat. In mod traditional, localele nu atrag prea mult interesul alegatorilor, iar de data aceasta, l-au atras mai putin decit oricind. O participare la vot cu, sa zicem, 20% mai mare ar putea produce rezultate substantial diferite. In plus, alegerile din 4 iunie au fost o suita de competitii comunale, municipale si judetene, axate pe probleme si personalitati cu rezonanta locala si nu nationala. In multe situatii, au contat oamenii mai curind decit partidele. Asa se face ca nu in putine cazuri au concurat cu succes deosebit candidati independenti.

Se pot, totusi, descifra mesaje politice, dar ele sint probabil deformate, intr-o anumita masura, de specificul unor competitii locale de insemnatatea celor din Bucuresti si Cluj, de exemplu. In capitala, atractia CDR-ului si PNL-ului a fost serios subminata de cei doi primari nepopulari pe care i-au dat in ultimii opt ani. La Cluj, reputatia de bun gospodar a primarului Gheorghe Funar a ocultat extremismul PRM-ului, oferind acestui partid un succes electoral care nu e probabil sa se repete la alegerile generale. In fine, in competitie cu interesele locale, considerentele nationale pot conta mai putin. Aceasta ar putea sa fie o explicatie, macar partiala, a ciudateniei ca PD-ul nu a fost aproape deloc penalizat pentru cei trei ani si jumatate cit s-a aflat la putere, in timp ce alti parteneri par sa fi purtat din plin povara grea a guvernarii.
Oricum, mai sint cel putin cinci luni pina la alegerile generale; cinci luni care pot schimba multe, intr-o directie sau alta. Timpul e un factor de schimbare, dar nu e aliatul cert al nici uneia din parti.

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)