Mă bucură faptul că pot să scriu
despre un om pe care-l preţuiesc foarte mult. Mă bucură faptul că
sînt contemporan cu un om deosebit, pe care, în ciuda
faptului că ne vedem rar, îl ştiu undeva lîngă noi,
printre noi. Mă bucură faptul că ursitoarele au decis să ajungă
la vîrsta patriarhilor în cele mai bune bune condiţii de
funcţionare. Căci, altminteri, viaţa nu ar mai fi o mare bucurie
şi o suită neîncetată de mirări, ci o lungă agonie
însoţită de resemnare, plictiseală şi resentimente (dacă
nu mai punem la socoteală variile poticneli ale trupului şi
nevolniciile, în multe cazuri, buruienoase ale istoriei
imediate).
Lui Neagu Djuvara i-a fost dat să
înfrunte şi să depăşească multe astfel de potrivnicii. Dar
şi natura tare, de vechi os boieresc cu sînge armânesc
l-a făcut să fie ceea ce este: un om simplu, natural şi firesc.
Într-o lume a trăirilor artificiale, într-o lume a
ideilor artificioase, într-un univers plin de violenţe, de
cataclisme şi de catastrofe, nimic nu-l împiedică pe Neagu
Djuvara să fie autentic. Şi senin. Asta nu se mai învaţă.
De nicăieri. Bunica te poate îndruma cum să foloseşti
cuţitul şi furculiţa. Mama îţi poate sugera, cu discreţie,
cum să te îmbraci şi cum să te porţi în diferite
ocazii. Nu tu îi întinzi mîna celui mai în
vîrstă. Tata te poate îndruma cum să te comporţi în
compania damelor sau ce să faci la pocher, atunci cînd ai doar
perechi de regi cu valeţi şi miroşi că adversarul ar putea avea
trei aşi. Dar nimeni nu te poate învăţa să fii tu însuţi.
Asta a făcut Neagu Djuvara toată viaţa. A fost el însuşi.
Nu e puţin lucru, nici uşor. Sigur, este doar o supoziţie.
L-am cunoscut la anii senectuţii –
nu e simplu să rămîi de lemn tănase cînd ţi se spune:
„Mîine mă duc la aeroport… Vine fata mea de la Paris“.
„Dar cîţi ani are fata dvs.?“ „Fata mea are 70 de ani
!!!???“. Ce să mai spui, devii brusc visător. Exact opusul unei
astfel de atitudini ne oferă biografia – spusă sau scrisă,
povestită în orice caz – a domnului Neagu Djuvara. Înainte
de a fi diplomat sau istoric, a fost ostaş român pe front sau
consilier diplomatic în Africa, a studiat în Franţa, a
citit şi a scris în România, dar, în primul rînd,
a fost şi a rămas un om de lume. Sau de cuvînt. Cuvînt
scris. Într-o lume care trăncăneşte fără limite, domnul
Neagu Djuvara gîndeşte temeinic şi scrie judicios. A fost şi
a rămas un spirit alert, un fin observator al prezentului şi al
trecutului. În ce priveşte viitorul, se pare că este mefient.
Domnul Neagu Djuvara – autor
Humanitas, căruia editura i-a dedicat o „serie de autor“ –
este un prodigios povestitor. Un mare povestitor, din cea mai nobilă
spiţă a povestitorilor, din antichitatea greacă şi din lumea
orientală pînă în contemporaneitatea românească.
Nu ştim ce efect au avut asupra istoriografiei româneşti
studiile, nu puţine, desigur, dar evident iconoclaste ale
istoricului dotat cu un excelent simţ al limbii, cu o memorie
prodigioasă şi care practică un zburdalnic joc al ideilor. Nu
credem că minimalizăm aportul intelectual al domnului Neagu Djuvara
dacă-l considerăm, în primul rînd, un vajnic, un mare
povestitor. Chiar dacă temeinicia şi orgoliul de a fi scriitor nu
mai au astăzi consistenţa convingerilor lui Radu Petrescu – acel
extraordinar Consul Romanus, din volumul său Meteorologia lecturii,
ar putea fi studiat şi de elevii puberi, şi de sclifosiţii care
practică întorsăturile de frază şi atît –, domnul
Neagu Djuvara, credem noi, reface şi poate împrospăta acest
orgoliu. Amintiri din pribegie, cea mai puţin savantă dintre
cărţile istoricului, cu o impresionantă bibliografie academică la
activ – credem noi cu sfială, cu respect, cu preţuire reală şi
cu prietenie cuviincioasă –, este unul dintre vîrfurile
prozei româneşti. Ei da, despre mîndra literatură este
vorba şi nu despre biata istorie! Şi despre un moment care ar
merita marcat de funcţionarii in charge ai literaturii române!
Prozele lui Neagu Djuvara sînt un
exemplu despre cum se pot mînui nexurile epice şi despre cum
se poate îmbogăţi sensul unei poveşti. Harul povestirii al
celui care s-a ocupat intens de istoria mai veche şi mai nouă –
oricînd şi oriunde se pot găsi pomelnice cu volumele pe care
le-a scris deja vîrtosul povestitor al unei contorsionate
biografii – ar putea constitui mîndria literaturii române.
Din toate timpurile: din vremea lui Dosoftei, Neculce şi Miron
Costin (se fac cronicarii la şcoală? Habar nu avem!), trecînd
prin Ion Ghica (nu neapărat cel din Scrisori către Alecsandri, ci
acela din extraordinarele Convorbiri economice), trecînd prin
Creangă, Slavici şi Rebreanu, prin Hortensia Papadat-Bengescu,
Camil Petrescu, Anton Holban şi Mihail Sebastian, şi, mai aproape
de noi, Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Gabriela
Adameşteanu, Mircea Nedelciu şi Gheorghe Crăciun. Facem această
glosă de situare a unui prozator de marcă, într-un moment
cînd proza este asaltată necuviincios de jurnalism, iar
virtuţile ficţiunii sînt devorate de senzaţionalul – de
multe ori, găunos şi lipsit de substanţă – al realităţii ce
generează ceea ce anglo-saxonii numesc non-fiction. Nu orice text
este proză, nu orice fel de discurs este literatură. Chestiunea de
fond ar fi dacă produsul prozei este bun sau rău, aşa cum
caracteriza Enescu muzica. Şi atît. Bună sau proastă.
Prin scrisul său direct şi elegant
deopotrivă, prin înscrisurile sale legate de un trecut fabulos
şi de un prezent pîclos, domnul Neagu Djuvara ne îndreptăţeşte
să credem că literatura română mai are un viitor. Nu e
neapărat necesar să obţinem un Premiu Nobel pentru România.
Nu e neapărat nevoie ca autorii români să fie traduşi în
30 de limbi şi să conferenţieze pe tot mapamondul, ca să desluşim
nişte crîmpeie, reale sau nu, de viaţă şi de mare
literatură. La ceas aniversar, ni se pare necesar să amintim de
toată isprăvile unui om de o politeţe rară. O frumoasă lecţie
de gimnastică a ideilor, dar şi despre cum se trăieşte şi mai
frumos, în echilibru cu lumea şi mai ales cu tine însuţi.
Vă mulţumim, domnule Neagu Djuvara,
pentru această lecţie de viaţă şi vă dorim, din toată inima,
LA MULŢI ANI!
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters