OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Delia MARGA
Introducere in analiza discursului cu referire la istorie si sfera publica,
Editura EFES, Cluj-Napoca, 2003,
500 p.

Delia Marga a dat la lumina o masiva Introducere in analiza discursului cu referire la istorie si sfera publica. In afara citorva semnalari vadind o receptare de prima instanta, mai degraba descriptiva, aceasta substantiala contributie – la origini o teza de doctorat – nu s-a bucurat de intimpinarea meritata nici printre specialisti (istorici, naratologi ori experti in comunicare), nici printre oamenii de cultura prezenti in paginile revistelor culturale si literar-artistice.

Motivul este simplu: asemenea abordari monografice, constructii teoretice de anvergura ce presupun un grad relativ inalt de specializare, nu sint deloc la indemina, citindu-se cu o anume dificultate si solicitind, prin insasi situarea lor la intersectia disciplinelor stiintifice umaniste, cunostinte din mai multe cimpuri.

In general, cartile de gen au, la noi, un public drastic redus, iar criticii care se incumeta sa discute sustinerile prezente intr-o astfel de carte pot fi numarati pe degete. De fapt, aruncind o privire prin bibliografia Introducerii..., constati ca prea putina bibliografie autohtona sta la dispozitia celor, totusi, dornici sa aprofundeze respectivele cimpuri de interes, ceea ce conduce catre concluzia ca lipseste pur si simplu contextul si mediul de dezbatere propice receptarii unui astfel de text. Este cu atit mai importanta, cred, o incursiune cum este cea despre care vorbesc, avind un caracter introductiv – deci sintetizind rezultatele din domeniu si expunindu-le celor pasionati –, dar si unul explorator si inaugural, in egala masura.
Abordarile teoretice interesind istoria sint, cam toate, in aceeasi situatie. Volumul consistent al lui Neagu Djuvara Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor, desi contine, probabil, cea mai articulata conceptie despre trecut datorata unui ginditor roman de la Xenopol incoace, a ramas imbalsamata intr-o tacere respectuoasa.

Nici mai recentul titlu al aceluiasi autor, Exista istorie adevarata? Despre „relativitatea generala“ a istoriei. Eseu de epistemologie (2004), desi scris fara pedanterie, intr-o forma agreabila si accesibila, nu a fost intimpinat cu interesul pe care, altminteri, l-ar fi meritat pe deplin. Nimic de mirare, deci, in faptul ca istoricii – ca si oamenii cu o formatie filologica – tac si de asta data. Autoarea are, de altfel, prudenta sa previna inca de pe coperta a IV-a ca „Analiza discursului nu este o tema traditionala. Chiar daca astazi este foarte la moda, analiza discursului a inceput sa capete profil abia cu citeva decenii in urma...“. Sintem, care va sa zica, in plin pionierat, nu doar in raport cu peisajul stiintific romanesc, ci si cu acela occidental. Mutatia care a lansat preocuparea pentru tipologia si mecanismele discursivitatii a fost trecerea de la o paradigma istorica la alta. Anterior, faptele istorice – sau, mai general, faptele sociale – au fost privite prin categoriile economiei si ale luptei pentru recunoastere.

Noul model interpretativ le-a adaugat insa acestora o alta coordonata interpretativa: fenomenul comunicarii. Desi pe piata romaneasca a specializarilor au aparut deja contributii interesante elaborate de experti in comunicare, totusi deocamdata si acestia ezita in fata analizei Deliei Marga.
Structurata in patru parti, cartea debuteaza cu o expunere a premiselor analizei discursului in cercetarea istorica, trece apoi la analiza lui propriu-zisa, staruie, in partea a treia, asupra nivelurilor acesteia si, in fine, se dedica unei zone conexe: raporturile dintre analiza discursului si discursul politic. Aparent interesanta pentru un alt decupaj tematic, sectiunea finala se vadeste, datorita ereditatii incarcate a mariajului dintre istoriografie si politica – la noi, dar si aiurea –, o continuare intemeiata si chiar o zona a demersului care ii confera un substantial interes practic. Analistii fenomenului politic contemporan, ca si politologii de toate tipurile, dobindesc prin paginile respective o calauza teoretica si metodologica pretioasa si cit se poate de actuala.

Daca anvergura acestui santier intelectual este relevata din start prin plasarea in avangarda cercetarii, ca si prin amploarea demersului, buna informare, claritatea expunerii si ideatia sint alte atuuri care propulseaza volumul printre productiile de mare interes de la noi. Formulate simplu, presupozitiile asezate la baza cercetarii sint urmatoarele: „1. sensul unui text/document nu se reduce la ideile pe care acesta le vehiculeaza, asa cum se considera deseori; 2. rezultatele analizei actului de comunicare care a generat textul/documentul, precum si functionarea lui in epoca, in contextul aparitiei sale, completeaza substantial sensul textului/documentului; 3. analiza discursului pune in evidenta faptul ca limba nu este doar purtatoare de semnificatie, ci ea creeaza totodata, in procesul intrebuintarii ei, sincronic si diacronic, semnificatia“. Practic, Delia Marga reaminteste ca, asa cum observa Marshall McLuhan odinioara, „mediul este mesajul“. Ea mai atentioneaza asupra esentialei importante a reconstituirii contextului precis – moment, actanti, ambianta, reguli de functionare a comunicarii –, ducind cu gindul la parabola borgesiana a lui „Pierre Menard, autorul lui don Quijote“. In fine, autoarea il intilneste si pe Constantin Noica, cel care credea in capacitatea limbii de a „gindi“ dincolo de ceea ce se aseza voluntar in limba ca un continut al gindirii.

Insumind toate aceste perspective, lucrarea isi propune sa sustina ca „analiza discursului este, pe de o parte, o procedura de verificare, dar si de descoperire, de intelegere, dar si de interpretare, iar, pe de alta parte, ca analiza discursului este si o disciplina care urmareste sa valorifice contextul comunicarii subiacent unui text/ document sau altuia“.
Bogatia de sugestii a volumului nu poate fi epuizata in sumara prezentare de fata. In alte locuri, o astfel de aparitie ar fi avut un impact substantial, declansind dezbateri clarificatoare printre profesionistii domeniilor relevante. Cum acestea intirzie la noi, semnificind lipsa de coagulare a unui mediu propice lor sau, poate, absenta unei constiinte teoretice pe masura provocarilor la istorici, politologi si filologi, ramine de sperat ca viitorul va aduce si acest tip de innoire.