Un coleg mai tînăr m-a rugat, acum ceva vreme, să-l ajut să
traducă, din engleză, secţiunea de metode statistice a unui articol medical.
Doar vreo două paragrafe. Citesc şi mă apuc să-i povestesc care-i ipoteza, cum
se respinge, de unde vine „p“-ul nu ştiu care. Bine. Ne înţelegem. Doar că lui
nu asta-i trebuia. Îi trebuia s-o traducă în limba română, pentru versiunea
românească a unei reviste englezeşti, pentru care lucra el.
Ei, şi aici m-am încurcat. Să traduc e cu totul altceva:
trebuie să văd mai întîi cum se folosesc cuvintele la noi, nu pot zice aşa,
doar să sune. (Îmi amintesc şi acum de o anecdotă veche cu „electromagnetic
field“, tradus prin „cîmpie electromagnetică“, în loc de „cîmp
electromagnetic“.) Aşadar, îmi trebuie un text în care termenii româneşti să
apară în context şi să se vadă cum vin ei în vorbirea respectivă.
Aveam eu nişte cărţi vechi, o Statistică groasă, mucegăită,
cu coperte maro şi exemple din agricultură, de pe vremea cînd abia se ducea
vestea despre Fisher, şi una ceva mai nouă cu cele mai mici pătrate, de prin
anii ’70, dar nici nu le-am căutat pe unde or fi: aici e vorba de metode noi,
multivariate, „computational“. Apropo, „statistică computaţională“ o fi
corespondentul lui „computational statistics“? Apare acum de cîteva ori pe
reţea, deşi nu prea e clar că e vorba de acelaşi lucru; oricum, sună
îngrozitor, parcă de două ori cacofonic; cum să-i spună, „calculatorială“,
„numerică“, „digitală“?
În fine, părea un hop mic. Dau pe Wikipedia. Dar nu găsesc
nimic. Cele mai multe eseuri despre termeni matematici n-au versiune
românească. Dau pe Google. Nimic. Întreb un amic, mai statistician decît mine.
Îmi propune cîte 2-3 traduceri mot à mot. Asta ştiam şi eu. Dar o carte unde să
se povestească lucrurile astea? Nu. Parcă un curs al nu ştiu cui, avea el pe
undeva.
O fi o problemă numai cu statistica? Intru în prima
librărie, drept la raionul de ştiinţe. Doar că acesta lipseşte cu desăvîrşire.
Ei, o fi o librărie pentru umanişti, cum arată şi numele. Mai încerc vreo două,
şi tot nimic. De atunci am tot căutat şi am găsit cel mult manuale de liceu,
cîteva cărţi de popularizare, cam la acelaşi nivel, şi atlase colorate pentru
copii, despre ce e vulcanul şi cîte braţe are caracatiţa.
Întreb alţi prieteni, cercetători cu experienţă. La ce-ţi
trebuie? Nu citeşti în engleză? Bine, dar cine nu ştie engleză suficient, şi
încă de specialitatea respectivă? Să înveţe! Şi dacă nu poate sau, pînă atinge
el fluenţa minimală la citit, îl duce viaţa pe alt drum? Păi cine poate, poate,
cine nu… Uite, în medicină nu e chiar aşa. Aproape toată ştiinţa medicală
mondială e în engleză, dar revistele mari, cum ar fi British Medical Journal,
îşi fac versiuni româneşti, cu traduceri şi contribuţii locale. Manualele mai
populare, chiar dacă nu cele de strictă specialitate, se traduc. Mai sînt şi tratate
locale. Tot ce ţi-ar putea trebui, în facultate, rezidenţiat şi după, se
găseşte aproximativ şi în română, dacă nu ai vreo specialitate ezoterică sau nu
ţii să fii chiar la zi. Medicii, cînd vorbesc între ei, nu prea au nevoie de
engleză, decît poate pentru statistică – în consecinţă, aceasta le e cam
inaccesibilă, ceea ce înseamnă că află imediat care ar fi concluzia, dar exact
de ce şi în ce limite să creadă acea concluzie, mai neclar. Aşa că, manualele
sînt citite mai mult ca texte autoritare decît ştiinţifice, dar, cel puţin,
avem o limbă română de specialitate, în care sînt accesibile conceptele
curente.
Însă liceanul curios, care vrea să afle şi el, de exemplu,
ce-i cu vulcanii ăştia şi, mai ales, cînd să zboare şi cînd nu pe vreme de
erupţie, află, în cel mai bun caz, că-i trebuie mai întîi fluenţă în engleza
geostatistică – partea asta cu ştiutul şi neştiutul e tot o problemă de
statistică. Dacă devine fluent, pleacă într-o lume culturală separată de cea
autohtonă, cu care comunică tot mai greu. Deseori, pleacă şi la propriu.
Cei care rămîn, rămîn şi ei cu cîte o explicaţie oarecare,
formulabilă în româneşte, pe care o postulează drept suficientă. Eventual,
poate fi ceva cu o conspiraţie, cu o zodie sau cu mai ştiu eu ce flacără. Cu
timpul, se izolează în acest univers explicativ şi resping orice tulburare a
validităţii postulate. În nici un caz n-ar cumpăra, de exemplu, o traducere a
unei cărţi de ştiinţă. Şi, dacă nu se cumpără, cum să se traducă? Şi, dacă nu
se traduce, cum să se cumpere? Şi tot aşa.
Acum vreo săptămînă, am ajuns la o librărie mare, foarte
dichisită. Căutam un cadou. Şi ce credeţi că văd, aşa, pe o latură de corp de
bibliotecă? „Ştiinţe şi matematici“. Da. În sfîrşit! Dau colţul şi încerc să
citesc nişte titluri. Dar, mai întîi, îmi sare în ochi o carte pusă cu coperta
în faţă, în mijlocul raftului, să se vadă de la distanţă şi să atragă publicul.
„Astrologia…“ nu ştiu cum. Of!
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters