OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adoptarea bugetului (pina la Paste, asa cum promisese, de altfel, premierul preacrestin Adrian Nastase) a marcat si divortul „de iure“ – ruperea Protocolului – dintre PNL si partidul aflat la putere. Marul discordiei a fost mai ales articolul 25, alineat 1 din Legea Bugetului, discutat furtunos in plenul Parlamentului pe data de 10 aprilie. Articolul trebuia sa se refere la veniturile obtinute din privatizare, care finalmente – victorie a PDSR – nu vor fi luate in calcul. Liberalii au imputat partidului lui Nastase absenta din lege a acestor venituri, considerind ca este vorba, de fapt, de o metoda transparenta de a nu i se putea imputa acestuia un eventual esec in obtinerea anumitor sume provenite din provatizare. PDSR – prin vivacele si pretins spiritualul fost ministru de finante de pe vremea guvernului Vacaroiu, Florin Georgescu – a raspuns acuzatiilor liberalilor si a incercat sa demonstreze ca o trecere a veniturilor din privatizare in Legea Bugetului ar insemna pur si simplu o… planificare a sumelor de obtinut. Un asemenea demers, a continuat ex-gestionarul Finantelor, este incompatibil cu o economie de piata. Mai catolici decit Papa, reprezentantii partidului de guvernamint i-au acuzat, cu alte cuvinte, pe liberali de abdicare de la ideile de piata libera.

Cu totul altul a fost insa sensul insistentelor liberalilor – ramase, fireste, fara nici un rezultat. Ele au vizat relevarea si corectarea unor prevederi din buget care fie sint astfel redactate incit absolva guvernul, la capatul exercitiului bugetar din anul in curs, de orice raspundere in cazul neatingerii anumitor puncte, fie isi propun exercitarea unui control al institutiilor statului prin mecanismele alocarii de fonduri. Cu lectia bine invatata de la stramosii intru Marx, aplicind cu asiduitate si consecventa principiul potrivit caruia „economicul controleaza politicul“ si nu invers, pedeseristii au construit un buget care face inutile modificarea altor legi si emiterea de circulare de la cine-stie-ce-ministru spre cine-stie-ce-Curti de Apel. Sau care arde etapele, asa cum este prevederea contestata de parlamentarii PD, privind alocarea unor sume direct primariilor de sector, fara acordul prealabil al Primariei Capitalei. Fireste ca fiecare isi exploateaza si valorifica pozitiile deja cistigate asa cum poate. Traian Basescu, de pilda, va trebui, in cazul in care Curtea Constitutionala nu va admite obiectiile ridicate de partidul care il sustine, sa aplice prevederi care ii diminueaza autoritatea si competentele.

Ironizati si luati peste picior de o anumita parte a PDSR, conjurati si implorati de alta, liberalii au facut de aceasta data figura de opozitie activa, incercind macar acum sa dea sens si justificare partii de Parlament ocupate in urma alegerilor din toamna anului 2000. Trebuie amintit ca, la instalarea Guvernului Nastase, PNL semnase un Protocol cu partidul de guvernamint, dind semnale ca ar fi deschis unei cooperari in schimbul anumitor concesii facute de PDSR. De-a lungul primelor o suta de zile, aceiasi liberali emisesera, in varii ocazii, semnale favorabile continuarii „frumoasei prietenii“ ale carei semne evidente incepusera sa se arate in zilele caniculare ale lui august 2000. Cine nu a dat aceleasi puternice semnale a fost UDMR-ul.

Formatiune cu un electorat si un procentaj constant in toate alegerile postdecembriste, UDMR a avut o baza de negociere mai solida decit PNL, care a obtinut finalmente un scor aproximativ similar, dar mai greu previzibil. UDMR-ul a actionat si mai ales a negociat in consecinta, aratindu-se mult mai parcimonios cu declaratiile. Eficacitatea fiecarui demers in parte s-a vazut acum, la votul de la Legea Bugetului. UDMR-ul a adoptat o pozitie satisfacuta, aratind ca Guvernul Nastase stie sa rasplateasca fidelitatea (desi – pentru binele electoratului care isi pune sperantele in eficacitatea actiunii parlamentare a UDMR – speram ca rasplata oferita sa nu se rezume la actiuni de amploarea celei de construire a unui patinoar la Miercurea Ciuc!) si a votat pentru buget, alaturi de inamicii traditionali din PRM. PNL si PD, amindoua nemultumite de anumite prevederi si defecte de constructie, au votat impotriva. Premierul Adrian Nastase nu a oferit ce trebuia, desi a dat impresia, de-a lungul saptaminilor de negocieri, ca si in timpul dezbaterilor in plenul Parlamentului, ca dorea foarte mult – probabil pentru avantajele de imagine, la care este foarte atent – sa obtina macar sprijinul liberalilor. Saptamina Patimilor a adus insa discutii furtunoase si atitudini putin permeabile din partea acelorasi pedeseristi care jurau pe protocolul semnat cu liberalii.

Concesiile de ultima ora ale premierului (privind utilizarea veniturilor obtinute din privatizare si a celor obtinute de AVAB pentru rascumpararea titlurilor de stat, adica pentru reducerea datoriei publice interne) – comunicate la telefon ministrului de Finante Tanasescu miercuri, spre sfirsitul dezbaterilor pe marginea articolului 25 – au demonstrat, daca mai era nevoie, absenta unei vointe politice reale din partea partidului aflat la putere de a intruni consensul pe marginea Legii Bugetului. Si nu absenta in sine ar fi aici de reprosat – consensul asupra impartirii banilor, oricare ar fi ei, nu va fi, probabil, niciodata obtinut – ci, mai degraba, pretentia concretetei ei. Dezbaterile asupra bugetului au avut un final nesatisfacator, dar au contribuit macar la o noua – si mai amanuntita – despartire a apelor. Pina la proba contrarie…