OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intre 25 si 29 octombrie a avut loc la Sibiu cea de a V-a editie a Festivalului de Film Documentar organizat de Astra Film Studio si Fundatia de Antropologie Vizuala din localitate. Marele premiu al festivalului a revenit filmului Forever Little al olandezei Barbara den Uyl. La sectiunea romana, premiul a fost impartit intre Fara graba si femei (Gabriel Hanganu si Adina Bradeanu) si Cuibul de cuci (Catalin Apostol).
O reluare selectiva a filmelor prezentate la festival va fi organizata la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti in perioada 9-10 noiembrie, ca parte a intentiei organizatorilor de a itinera acest festival in intreaga tara.

Inceput ca festival de „film antropologic si documentar“, Astra Film Fest isi pastreaza „culoarea antropologica“ prin criteriile de selectie a filmelor, componenta juriului (sase din cei sapte membri sint antropologi sau au studii superioare de antropologie) sau principalele „evenimente“ din festival (portret-retrospectiva David MacDougall, unul dintre „clasicii“ filmului antropologic, grupajul de filme despre romi, prezentat si comentat de antropologul britanic Michael Stewart si expozitia Fotografia si antropologia, prezentata de Dumitru Budrala, principalul initiator si organizator al festivalului).

Comparativ cu primele editii insa, filmul „de televiziune“ a fost mai prezent, in detrimentul celui „etnografic“ – desi aceasta frontiera este adesea greu de precizat. Diferenta este mai degraba aceea, semnalata de David MacDougall, dintre filmele-ilustrare, care isi propun sa prezinte o anumita viziune sau ipoteza asupra unei realitati determinate si filmele-descoperire, care introduc spectatorul in universul filmat pe masura descoperirii acestuia de catre realizator. Ponderea mai mare a productiilor de televiziune, care nu-si pot permite aventura de lunga durata a mirarii antropologice, a facut ca balanta sa se incline in favoarea primei categorii. Riscul in acest caz, mai ales printre filmele romanesti, a fost acela de a transforma „ilustrarea“ in „tezism“, miza filmului fiind clar explicata printr-o imagine didactica dublata de un text ajutator. De dragul acestei mize, citeva filme au sacrificat uneori corectitudinea informatiei: aparitia mastilor de Craciun in filmul despre strigoi al lui Florin Iepan, de pilda, altfel bine facut ca „film comercial“. Pe de alta parte, „ilustrarea“ a devenit o documentare minutioasa, cu grija de a da cuvintul tuturor partilor implicate si de a asigura, cu ajutorul unei intregi „industrii de film“, toate detaliile semnificative, ca in cazul lui American Gypsy al Jasminei Dellal.

Majoritatea filmelor prezentate (45 din 19 tari) impartasesc insa vechea obsesie antropologica de descoperire a Celuilalt si intelegere a sa ca „lume“: lumea tiganilor sau lumea unui postas comunist, lumea piticilor, a nebunilor sau a unor someri Zulu etc. ne sint prezentate cu grija, in toata complexitatea si particularitatea lor. De fiecare data, arta consta in a le lasa sa se prezinte singure, sa vorbeasca „pe limba lor“ si a te lasa surprins de ce au sa spuna. Implicit, cele mai bune filme au fost astfel si o lectie de modestie.
Marea surpriza a festivalului a fost publicul: studenti din mai toate marile centre universitare romanesti, carora li s-au adaugat studenti din Varsovia si Budapesta, precum si tineret sibian, umplind uneori pina la refuz marea sala a Casei sindicatelor. Perseverenta de admirat a organizatorilor acestui festival, devenit unul dintre cele mai importante din aceasta parte de Europa, incepe astfel sa-si culeaga roadele prin formarea unui public interesat de acest „alt mod de a privi“ pe care il reprezinta filmul documentar antropologic.