OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ceea ce a afectat-o pe dna Doina Cornea dupa consultarea celor 32 de dosare pe care i le-a intocmit Securitatea nu a fost descoperirea unui mare numar de informatori, zeci si zeci de persoane care au inregistat si au raportat politiei politice fiecare miscare si cuvint, nici faptul ca unii dintre acestia ii erau foarte apropiati. Pentru ei are intelegere si spune ca, probabil, au fost santajati. Nu a tulburat-o in foarte mare masura nici regasirea in dosare a fostilor sai anchetatori, a celor care au urmarit-o pas cu pas incepind din 1974: generalii Serbanoiu si Ionita, colonelul Gocan, maiorul Jurcut, colonelul Gh. Vasile si capitanul Hertea, inaintat apoi la gradul de maior, cel care a batut-o in curtea casei, violindu-i domiciliul.

Dna Doina Cornea este profund marcata de comportamentul societatii clujene din timpul dizidentei sale, de felul in care elitele acestei societati – universitari, medici, profesori, citiva studenti – au caracterizat-o in fata ofiterilor de Securitate si i-au comentat actiunile indreptate impotriva regimului comunist. Cu toate acestea, cunoscuta dizidenta este hotarita sa nu faca public numele persoanelor identificate:
„Acesti oameni au lucrat absolut gratis, benevol. Oportunismul lor debordeaza. Printre ei sint cunostinte bune, oameni cu care am lucrat impreuna, intelectuali clujeni cunoscuti in oras. Deci nume arhicunoscute. Nu vreau sa-i divulg nici pe acestia. Sint acolo, frumos, cinste lor, figureaza in dosarele mele si oricine, o data cu trecerea timpului, va vedea acest comportament mizerabil. Multi si-au facut acolo o imagine de pe urma epitetelor pe care le foloseau. Cineva ma face profitoare pentru a dobindi in Occident o pensie grasa. Epitete ca: trasnita, limitata psihic, handicapata, paranoica. Cel mai grav epitet: ca sufar de schizofrenie. Dar – pentru ca in fata mea ei erau intotdeauna mierosi, draguti, admirativi –, aceste atitudini ce sugereaza? Cine sufera de dublu comportament, ca eu nu indraznesc sa folosesc acel cuvint grav? Eu, care am fost consecventa, sau ei sufereau de un dublu comportament si de dubla constiinta?
– Sint multi acesti intectuali care au vorbit astfel despre dumneavoastra?
– Sint multi si sint jalnici“.

Cunoscutei dizidente anticomuniste, consultarea dosarelor de Securitate i-a permis, totodata, sa faca o comparatie intre comportamentul intelectualilor care au denigrat-o si cel al colegelor ei de celula, delincvente de drept comun. In celula existau microfoane, asa incit toate conversatiile au fost transcrise si se afla in dosare. Reiese ca aceste femei simple au inceput sa gindeasca altfel dupa ce Doina Cornea le-a vorbit despre ceea ce inseamna o societate democrata, despre conditia muncitorului, despre istoria tarii, despre Regalitate. Treptat, ele au apreciat si felul modest de a fi al dnei Cornea:
„Ele discutau probabil in absenta mea, cit timp eram in ancheta.

La inceput spuneau: «E distanta, e rece, e rea». Dupa aceea: «Nu pare a fi chiar atit de distanta, vezi ca vorbeste cu noi. Pare-se ca stie multe lucruri». Pe urma, ultima faza: «Este inteligenta». Alta o corecteaza si spune: «La maximum». Si, ceea ce m-a impresionat, una spune la un moment dat: «Nu vezi, ea pune mina, ai vazut si aseara cum a spalat pe jos. Nu stie sa tina bine cirpa in mina, dar totdeauna face ce facem si noi, ba chiar mai mult. Uneori ne scuteste sa facem niste munci din astea». Concluzia: «E tandra». Asa au stiut ele sa spuna. Dar vedeti, de la acele handicapata, traznita, limitata, pina la maladii psihice… in cazul acestor femei a fost tocmai invers: au pornit de la o impresie de raceala, de persoana distanta si pe urma au descoperit in mine latura umana“.
Potrivit dnei Cornea, consultarea dosarelor dezvaluie si modul in care fila Securitatea si pune in evidenta abuzurile comise de aceasta institutie funesta: de la violarea domiciliului pina la violarea intimitatii persoanei. Cu ajutorul microfoanelor instalate in casa familiei Cornea au fost interceptate toate discutiile purtate de dna Cornea cu fiul si cu sotul ei. Momentul revoltei de la Brasov, cind a decis sa imprastie manifeste de solidaritate cu muncitorii aflati in greva, este consemnat pe larg in paginile dosarelor:

„In dupa-amiaza zilei de 18 noiembrie 1987, dupa ce, pe 17 seara, am aflat, prin Europa Libera, despre Brasov, am confectionat niste mici manifeste pe care noi voiam sa le ducem la intreprinderi. Si noi am vorbit tare, pentru ca am fost naivi, nu banuiam ca avem microfoane. Deci ei cunosteau si continutul manifestelor in clipa cind noi am plecat, si faptul ca plecam sa le punem. Stiau tot. Nu ne-au impiedicat. Dar a doua zi dimineata, in 19, erau aici si ne-au ridicat, ne-au arestat si am stat cinci saptamini acolo, in beciuri“.
Din dosare reise ca Securitatea a atentat si la viata intima, de familie a Doinei Cornea. Pe baza interceptarii unor discutii mai aprinse intre cei doi soti, legate tocmai de dizidenta si de primirea in casa a unor persoane care ar fi putut fi informatori, Securitatea a incercat, prin mijloace dintre cele mai abjecte, sa-l intimideze pe sotul dnei Cornea.
„Au profitat pentru a-si pune in aplicare o josnica metoda de intimidare. Imi cer scuze ca redau exact cuvintele. Cred ca era dl Gocan, care a venit o data la noi, in absenta mea, a stat de vorba cu sotul meu si, bazindu-se tocmai pe aceste neintelegeri pe care el le auzea, a tras concluzia ca uneori ne certam. Si atunci il intreaba: «Vad ca nu va intelegeti bine cu sotia dumneavoastra. Cind v-ati culcat ultima data cu ea?». Ei, mi se face scirba de astfel de metode, cind incerci sa violezi intimitatea oamenilor si prin asta ii si intimidezi“.

In ciuda tulburarii pe care o produce confruntarea cu tot ceea ce a insemnat politia politica, dna Doina Cornea incurajeaza pe toata lumea sa-si vada dosarul de Securitate:
„Eu spun ca este o obligatie, o datorie. In primul rind, eu am scapat de niste banuieli. Am banuit persoane pe care le-am gasit inocente. In schimb, am gasit informatori printre cei la care nu ma asteptam. Deci, pentru a putea fi drepti, in continuare, fata de oameni, acesta este poate cel mai important motiv. Acum nu intru in amanunte. Mi-am banuit o verisoara, de pilda, care stiam ca nu ma iubeste. Dar cind s-a dus informatorul la ea, i-a raspuns: «Dar ce, nu are dreptate Doina Cornea?». Vedeti, si eu o banuisem pe nedrept. Asa ca am scapat de niste obsesii“.
Exista si un alt motiv pentru care dna Doina Cornea crede ca persoanele care au fost urmarite de Securitate trebuie sa-si vada dosarul:
„Ca sa ne dam seama in ce conditii am trait, cum si ce fel de oameni sintem, cind, fara sa-ti ceara nimeni sa informezi, iti ponegresti colega, prietena, asa, numai ca sa arati ca esti fidel partidului comunist, dar in colturi susoteai altceva“.


(Text transmis la Radio Europa Libera)