OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dominique Perrault, astazi in virsta de 55 de ani, este unul dintre cei mai renumiti arhitecti pe plan international. Nascut in Franta la Marne-la-Vallée (1953), acesta absolva Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris (1978), obtine un Certificat de Studii Superioare in Urbanism (1979) si o diploma de studii postuniversitare in Istorie, din partea Scolii pariziene de Stiinte Sociale (1980). in prezent, el face parte din mai multe asociatii de arhitecti (din Franta, Germania, Anglia si Statele Unite ale Americii) si preda la universitatile din Barcelona, Bruxelles si Zürich, fiind totodata si consultant pe probleme de arhitectura si urbanism pentru primarul general al Barcelonei. Biroul sau – Dominique Perrault Architecture – cu sediul la Paris, are sucursale in Luxemburg, Spania si Federatia Rusa.

Dominique Perrault se descrie pe sine drept un „om al proiectelor“, mai degraba decit un arhitect. Daca in prezent el se dedica arhitecturii prin studii de cercetare experimentala si aplicata, viitorul ramine un timp incert, plin de posibilitati. La baza proiectelor sale se afla ideea de experimentare continua, dar si dorinta de a crea nu atit constructii, cit peisaje, lucrari care sa se integreze contextului, sa reprezinte o interventie minimala in peisajul inconjurator. Cladirile sale sint proiectate astfel incit sa stabileasca o legatura cu istoria si geografia locului in care sint inserate.

Proiectele lui Dominique Perrault sint foarte variate, incluzind atit constructii complete, cit si reabilitari si extinderi. Lucrarile sale cuprind cladiri generoase din punct de vedere spatial, insertii urbane in zone defavorizate si resedinte private, in cartiere de prestigiu. A proiectat numeroase cladiri cu functii publice, precum ESIEE – Scoala Nationala de Electronica si Electrotehnica din Marne-la-Vallée (1984), Velodromul si Bazinul Olimpic din Berlin (1992), Primaria din Innsbruck (1996) sau cea de-a doua scena a vestitului Teatru Mariinsky din Sankt Petersburg (2004). Totusi, cel mai cunoscut proiect public al sau ramine Biblioteca Nationala a Frantei, inaugurata de François Mitterrand in primavara anului 1995, pentru care arhitectul a primit in 1997 Premiul Mies van der Rohe pentru arhitectura contemporana si Medalia de Argint in urbanism. Pentru aceasta, Perrault a proiectat chiar si mobilierul, menit sa creeze o predispozitie pentru lectura.

Utilizind forme de expresie minimale, cladirile sale reprezinta un amestec de metal si sticla, incurajind transparenta, luminozitatea si spatiile deschise catre interior. Printre primele sale proiecte de acest tip se numara Hotelul Industrial Jean-Baptiste Berlier, situat la periferia sudica a Parisului, care a gazduit pina in 2007 si biroul sau de arhitectura. Anticipind proiectul Bibliotecii Nationale, aceasta constructie ii aduce lui Dominique Perrault Echerul de Argint si Premiul Constructa, in 1992, iar in 1993 el primeste din partea statului francez Marele Premiu National al Arhitecturii. Prima comanda privata – Uzina Aplix din Nantes – vine in anul 1997, din partea industriasului Jean-Philippe Billarant, colectionar de arta contemporana. Pentru aceasta, arhitectului francez ii va fi decernat Premiul I World Architecture Award pentru cea mai buna cladire industriala in 2001.

Dominique Perrault este un promotor al arhitecturii contemporane si al tinerilor arhitecti si in acelasi timp un sustinator al artei contemporane si al artistilor minimalisti, conceptuali, cu care colaboreaza in mod curent. El integreaza in proiectele sale instalatii, proiectii si sculpturi gigantice, acestea fiind interventii care se adecveaza perfect scopului constructiei si evidentiaza caracterul novator al proiectelor. in viziunea lui Perrault, artistii conceptuali pot transforma perceptia pe care o avem asupra constructiilor sau orasului, ele fiind vazute ca un material ce poate fi manipulat. Arta contemporana modifica astfel limitele ordinarului si ale posibilului, avind o influenta semnificativa si asupra arhitecturii.
in revista igloo habitat &arhitectura din luna martie, un nou film din seria Europe Images aduce in discutie relatia dintre arhitectura, arta contemporana si ideea de timp, prezentind proiectele majore si resorturile din spatele ascensiunii lui Dominique Perrault. Acesta prezinta in fata camerei citeva dintre lucrarile sale, concentrindu-se asupra Velodromului si Bazinului Olimpic construite pentru Jocurile Olimpice de la Berlin, finalizate in 1999. Filmul face parte din seria Cuvintele arhitectului, realizata de Richard Copans, si este cel de-al patrulea din colectia „igloofilm“, initiata la finele anului trecut.