OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimii trei ani, Ministerul Educatiei si Cercetarii traieste intr-o realitate paralela fata de cea in care traim cu totii. Intr-o tara in care continua devalorizare a leului in raport cu monedele occidentale – euro sau dolar – a avut ca efect scumpirea progresiva a tuturor produselor, singurele preturi aflate in cadere libera sint cele ale manualelor scolare achizitionate de MEC. Logica reprezentantilor ministerului, de la simplii functionari la ministru, este una populist-electorala, de vreme ce demersurile initiate de MEC vizeaza perpetuarea actualei puteri politice si satisfacerea unor clienti fideli, fara nici o preocupare reala pentru calitatea invatamintului romanesc.

Dincolo de zgomotoasele declaratii de intentii, dincolo de discursurile poleite despre infinita grija a social-democratilor pentru buzunarele parintilor, se ascund interese meschine si complicitati oneroase. Grija pentru banul public este doar un pretext bun pentru a scoate din competitie editurile profesioniste, care nu-si permit sa editeze un manual contra cronometru, in doar 30 de zile – uneori si mai putin – de la data aprobarii programelor scolare si pina la cea a depunerii ofertelor, la pretul unui pachet de tigari „Carpati“. Singura strategie de care poate fi „suspectat“ MEC in aceste conditii este strategia rasolului – mai repede, mai ieftin, mai prost, licitatii organizate de ochii lumii, cu cistigatori cunoscuti dinainte, cu manuale care, desi s-au calificat cu note maxime la criteriul, calitate au fost eliminate din „competitie“ din motive de pret.


Calitatea invatamintului in viziunea PSD

In aceasta primavara, ministerul a „organizat actiuni specifice elaborarii de manuale pentru invatamintul obligatoriu, astfel incit acesta sa corespunda noilor programe scolare sau noilor planuri de invatamint“. Astfel, pe linga incheierea contractelor de retipariri, o alta „actiune specifica“ a ministerului este si achizitia de manuale prin licitatii. O precizare necesara: licitatiile se organizeaza pentru achizitionarea unor manuale noi, redactate in conformitate cu programe scolare noi.

Pentru ca aceste manuale sa fie unele de calitate, e de presupus ca intre momentul aprobarii programelor scolare si cel al depunerii ofertelor de catre edituri exista un interval temporal suficient de mare, astfel incit autorii de manuale sa aiba timp sa gindeasca alcatuirea manualului si sa scrie capitolele ce le revin (aceasta fiind, evident, o munca de creatie si nu o simpla transcriere a unor pasaje mai lungi sau mai scurte din alte carti, indicate sau nu la bibliografie!), iar editura sa aiba timp sa redacteze, sa tehnoredacteze, sa corecteze etc.
Cum a inteles ministerul sa rezolve problema calitatii in acest an (de fapt, in ultimii trei ani?). Intr-un stil heirupist demn de ritmul cincinalelor in 4 ani si jumatate din regimul comunist. Astfel, programele scolare pentru scoala de arte si meserii, clasele a IX-a si a X-a, au fost aprobate de ministrul Alexandru Athanasiu prin ordinul nr. 3552 in data de 8 aprilie 2004, cu precizarea ca „programele scolare cuprinse in Anexele 1 si 2 la prezentul ordin se vor aplica in sistemul de invatamint, incepind cu anul scolar 2004-2005“. In anexele amintite, ni se spune ca „s-a pus in vinzare documentatia de licitatie in data de 11 martie 2004“ (deci, inainte ca programele scolare sa fie definitivate!!), iar ca termen de depunere a ofertelor MEC indica data de 14 aprilie 2004. (Precizez ca toate datele sint preluate din site-ul MEC: www.edu.ro/progsam.htm.)

Asadar 6 zile sint suficiente in viziunea Ministerului social-democrat pentru editarea unui manual, 6 zile pentru concepere, alcatuire, redactare, tehnoredactare, corectare, tiparire s.a.m.d. Record demn de Guiness Book. Trebuie spus ca, la presiunea editurilor, MEC a acceptat ca termen limita pentru depunerea ofertelor data de 21 aprilie 2004. Cit priveste documentatia privind elaborarea si prezentarea ofertei, aceasta a fost definitivata si pusa la dispozitia celor interesati abia pe 5 aprilie 2004, adica exact data pina la care editorii puteau solicita clarificari Directiei Generale pentru Invatamint Preuniversitar. Prin Amendamentul nr. 1 la Documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei la achizitia publica de manuale scolare M005, Ministerul recunoaste „intirzierea cu 3 saptamini a Documentatiei de licitatie“ si reface calendarul achizitiilor, prelungind termenul de depunere a ofertelor pentru clasa a X-a (scoala de arte si meserii) pina pe data de 12 mai a.c.

Parcurgind diverse documente oficiale emise de MEC, fie pe suport electronic, fie publicate in Monitorul oficial sau trimise direct editurilor, o concluzie fireasca se impune: nu exista o strategie limpede a Ministerului in privinta evaluarii si a achizitiei de manuale, nu exista preocupare pentru respectarea legislatiei in vigoare si, cu atit mai putin, a partenerilor de dialog, nu exista politici educationale coerente, ci doar o mare degringolada. Ministerul ia decizii de azi pe miine, demareaza tirziu procedurile de licitatie, cu programe incomplete sau inexistente, propune termene imposibile si revine in repetate rinduri asupra lor, a refuzat si refuza sistematic o dezbatere nationala, la nivel de specialisti, pe problemele fundamentale ale manualelor – dezbatere solicitata in repetate rinduri de Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic si Cultural. Fara sa tina cont de rezultatele reformei invatamintului, demarate sub auspiciile Bancii Mondiale, MEC a reusit sa faca pasi uriasi inapoi, desfiintind institutii precum CNAM (Consiliul National pentru Aprobarea Manualelor) – care functiona ca organism independent –, inlocuit cu CNEDM (Consiliul National pentru Evaluarea si Difuzarea Manualelor), structura subordonata ministerului, obedienta si lipsita de personal calificat.


Despre grija fata de fondurile bugetare

In 15 martie a.c., in cadrul unei sedinte publice menite sa clarifice conditiile licitatiilor pentru clasele I, a II-a (care a avut loc pe 31 martie) si clasa a IX-a (desfasurata in 14 aprilie a.c.), reprezentantii MEC au solicitat editorilor prezenti o opinie privitoare la oportunitatea organizarii unei licitatii pentru clasa a X-a. Parerea unanim exprimata de catre editorii din AEPC a fost negativa, singurul editor care a fost de acord cu o noua licitatie fiind Aramis.

De ce constituie clasa a X-a o exceptie? In fond, manualele scolare cumparate de MEC sint transmisibile si firesc ar fi ca ele sa fie folosite de elevi pentru o perioada de 4 ani. Generalizarea invatamintului la 10 clase, inceputa din anul scolar 2003-2004, a determinat modificarea programelor scolare. Licitatia organizata pentru clasa a IX-a, pentru anul 2004-2005, este justificata de elaborarea noilor programe scolare. Pentru clasa a X-a insa, achizitionarea manualelor redactate dupa programele vechi este nejustificata deoarece aceste manuale vor fi utilizate doar 1 an, pentru anul scolar 2005-2006 fiind necesare alte manuale de clasa a X-a, elaborate in conformitate cu noile programe (care nu se stie cind vor fi gata). Ce fel de economie face MEC – care se lauda la tot pasul ca foloseste eficient fondurile bugetare – daca banii cheltuiti anul acesta sint, practic, bani aruncati fereastra, de vreme ce la anul se va organiza o noua licitatie pentru clasa a X-a? O explicatie ar fi ca ne aflam in an electoral si partidul aflat la putere tine mortis sa ofere manuale gratuite elevilor din clasele a IX-a si a X-a. O alta explicatie, complementara, ar fi ca trustul Aramis – Megapress trebuie sa intre neaparat „in carti“, sa patrunda, adica, si pe piata manualelor pentru liceu, dupa ce „a invadat“ piata manualelor de scoala primara si de gimnaziu cu oferte de calitate indoielnica.

In conditiile in care un manual nu este achizitionat de MEC decit daca pretul este cu cel mult 28% mai mare decit pretul minim ofertat, editurile care vin cu preturi nerealiste pot scoate de pe piata orice concurent serios. Cum editarea unui manual – ca a oricarei carti, de altfel – presupune cheltuieli tipografice (hirtie, cerneluri tipografice, manopera s.a.), costuri editoriale (drepturi de autor pentru texte si imagini, tehnoredactare, design, redactare), cheltuieli pentru transportul manualelor in tara – implicate de contractul cu Ministerul, cheltuieli de regie, la care se adauga si o cota de profit al editurii, sa vedem cum se pot justifica preturile de dumping practicate de unele edituri.

Din exemplele incluse in caseta alaturata, reiese clar ca preturile ofertate de editurile Ana si Aramis nu acopera nici macar costurile tipografice, cit despre celelalte costuri... nici nu intra in discutie. „Eu, la Abecedarul de 12.000 de lei – declara directorul editurii Ana, cumnatul lui Sorin Penes, patronul Editurii Aramis –, am un profit de doar o mie de lei (ne-am putea intreba, pe buna dreptate, de unde asa un profit, daca nici costurile pentru materiale nu sint acoperite din pret?! – n.m. C.M.). Pretul este mic pentru ca autorul este soacra mea (celebra Marcela Penes – n.m. C.M.) si nu mai platim drepturile de autor“ – explicatie ridicola, daca nu ar fi dovada unui cinism desantat. In viziunea acestui domn, cartea scolara ar trebui sa devina o afacere de familie, in care nimeni nu ar avea nimic de cistigat, toti ar lucra benevol intru luminarea neamului si profitul ar fi o chestiune secundara, care ar veni exclusiv din „obiecte auxiliare, precum caiete si culegeri“.

Gura pacatosului adevar graieste! Caci in aceasta afacere de familie si de partid, singurii pagubiti cu adevarat sint parintii. Si spun asta in cunostinta de cauza, ca parinte care este obligat in fiecare toamna sa scoata din buzunar bani grei pentru „obiectele auxiliare“ care insotesc in mod obligatoriu darurile otravite ale MEC. Si cum mai elocvente decit cuvintele sint, la acest capitol, cifrele, iata cum au stat lucrurile in 2002:
z Manualul de limba romana pentru clasa a III-a, 128 de pagini, realizate in policromie, a cistigat licitatia la pretul de 14.300 lei. Am fost obligata sa cumpar, tot prin scoala, un caiet de limba romana pentru semestrul I, de 80 de pagini, la pretul de 45.780 lei, un caiet de limba romana pentru semestrul II, tot de 80 de pagini, pentru care am platit alti 45.780, lei si un caiet de comunicare, 80 de pagini, in valoare de 30.000 lei – in total 121.560 lei din bugetul familiei, fata de 14.300 lei bani platiti de MEC.

z Manualul de matematica pentru clasa a III-a, 128 de pagini, policromie – cistiga licitatia cu pretul de 14.950 lei (curata discriminare, daca pentru tot atitea pagini ca si la manualul de limba romana se platesc niste sute in plus). Am scos din buzunar alti 91.560 lei pentru cele doua caiete (pentru semestrele I si II), in vreme ce alte edituri, care au pierdut licitatia pentru ca manualele lor costau (aproximativ) 25.000 lei, vindeau un singur caiet pentru ambele semestre la pretul (aproximativ) de 45.000 lei.
Cu alte cuvinte, marinimia editurii si a ministerului este, in fapt, o mare minciuna, cita vreme „gratuitatea“ este doar o aparenta menita sa „dea bine“ in discursurile electorale. Parafrazindu-l pe Laocoon, as putea spune si eu ca ma tem de partidul aflat la putere, chiar si atunci – mai ales atunci – cind face daruri. Cit despre calitate – am analizat anul trecut manualul de limba romana pentru clasa a III-a, aparut la Editura Aramis, plin de erori de continut si cu texte demne de o antologie a umorului involuntar.
Doar in tara lui Caragiale si Urmuz este posibil sa cistigi in 2002 o licitatie cu pretul de 14.300 lei pentru un manual, iar in 2004 sa intri in competitie cu un pret de 12.000 lei, in conditiile in care inflatia a crescut, leul s-a devalorizat, au crescut costurile la energie electrica, la carburanti, la piine etc., etc.

Rezultatele licitatiilor de anul acesta inca nu se cunosc, dar cum obrazul social-democrat cu cheltuiala se tine – macar de ochii lumii –, probabil ca vom asista, din nou, la un spectacol al declaratiilor sforaitoare, in care vom fi asigurati ca Ministerul face totul pentru linistea si buzunarele noastre...
Finalul ramine deschis.