OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Comisia de aparare a Camerei Deputatilor a mai inchis, pe 22 ianuarie, un capitol din istoria atit de scurta, dar atit de zbuciumata a restituirii unor segmente din trecutul recent al Romaniei. Modificarile gindite de comisie restring, in mod dramatic, accesul celor care-si consulta dosarul la numele persoanelor responsabile de delatiuni, urmarire si hartuire politica in perioada regimului comunist. Legea, in formula initial adoptata – si pe care, de fapt, autoritatile pesediste o pindesc de mult, desi strategia aplicata, incepind cu premierul, a fost una a perdelelor de fum –, ii permitea celui care-si vedea dosarul – dupa luni de asteptare si, in mod cert, „curatat“ de orice ar fi putut aduce atingere cadrelor inca active ale Securitatii – sa aiba acces la toate numele persoanelor mentionate in paginile dosarului de urmarire, indiferent ca era vorba de numele fostilor securisti sau chiar de numele unor rude, cunostinte sau ale altor persoane implicate, intr-un fel sau altul, in constructia respectivului dosar. Potrivit insa ultimelor modificari, nimeni nu va mai putea citi dosarul personal in intregime. In plus, nimeni nu va mai putea intra in posesia dosarului original intocmit de fosta Securitate, ci va primi o copie de pe actele documentului. Formula care consfinteste aceasta noua procedura – si care restringe in mod drastic posibilitatea titularului dosarului de a verifica macar caracterul complet sau incomplet al dosarului – e intregita de o alta, care prevede stergerea din dosar a oricarui nume ce ar apartine „unei terte persoane care nu a fost implicata in activitatea informativa“.

Lupta autoritatilor cu Legea dosarelor este una lunga si cu multe etape. Ea a trecut de la discursul radical al premierului Adrian Nastase, la moda la inceputul guvernarii PSD, in 2001, care se lupta cu persoanele obsedate de trecut – adica, de fapt, cu CNSAS –, la unul de aparare a reconstituirii aceluiasi trecut, in septembrie 2003. Atunci, in septembrie 2003, in siajul micului scandal declansat de Ion Stan si de conflictul sau cu directorul SRI, Radu Timofte, Nastase s-a lansat intr-o campanie „curajoasa“ de sprijinire a... CNSAS-ului. (Prim-ministrul declara ca publicarea in Monitorul Oficial a listei cu ofiterii care au facut politie politica ar fi „un eveniment pozitiv“, care trebuie incurajat si care „va constitui un nou pas in ceea ce priveste reconcilierea cu trecutul, un proces necesar, ce poate avea loc numai pe baza restabilirii adevarului“.) Adrian Nastase reusea sa surprinda atunci, adoptind de fapt o pozitie profund inconsecventa cu toate profesiunile sale de credinta anterioare.

Cind, in 2001, Adrian Nastase declara razboi acelora care mai doresc „sa dezgroape trecutul“, pozitia sa era, intr-o logica mai cuprinzatoare a programului sau politic general, destul de credibila. Era vorba, cu alte cuvinte, de adoptarea unui punct de vedere pe care, de altfel, o mare parte a clasei politice – si nu numai – il impartaseste inca, dupa cum lesne se poate constata urmarind evenimentele actuale. Discursul acestei categorii impartaseste plictisul aratat, nu o data, de premier in ceea ce priveste asumarea trecutului. Plictis sau de-a dreptul iritare; motivatiile mai adinci ale atitudinii de respingere in bloc si de sabotare constienta si perseverenta a actiunilor contrare scopului asumat sint poate mai usor de banuit decit s-ar putea crede. Ele au iesit, de altfel, din nou la suprafata cu ocazia acestor ultime modificari operate la Legea dosarelor.
Actiunea de „conspirare a Securitatii“ – cum a fost ea denumita de Ticu Dumitrescu – e completata de o alta decizie, emisa de aceasta data de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, intrunit pe 21 ianuarie, care a luat in discutie „Raportul Stan“.

Actiunea presedintelui Comisiei parlamentare de control al SRI a fost demarata cu binecuvintarea, e drept, ambigua si interpretabila, cum ii e obiceiul, a prim-ministrului Adrian Nastase, la inceputul lunii septembrie a anului trecut. Ion Stan declansa atunci o campanie deosebit de virulenta la adresa aceluiasi Serviciu pe care, in 2002 – cind izbucnea scandalul legat de functionarea CNSAS, in care (anti)star a fost Gheorghe Onisoru –, il apara fata de „insistentii“ membri ai Colegiului CNSAS, mereu in cautare de dosare pazite cu grija de numitul serviciu. Fireste ca Ion Stan nu juca pe cont propriu. Potrivit unor informatii aparute intr-unul dintre marile cotidiene, reactia de indignare a presedintelui de comisie, brusc strafulgerat de obiectul misiunii sale (explicit continut, de altfel, in titulatura comisiei pe care cu onor o conduce), ar fi fost direct legata de o „anumita“ declaratie pe care presedintele partidului de guvernamint ar fi facut-o la o intilnire cu parlamentarii PSD, desfasurata in iulie 2003, la Snagov, la initiativa presedintelui PSD.
In stilul aluziv care-i e propriu, Adrian Nastase ar fi declarat ca „sint unii care joaca la doua capete, inclusiv in serviciile de informatii, si pregatesc hirtii pe care eventual sa le dea intr-o parte sau alta pentru a-si negocia statute personale. Ar trebui sa fim extrem de atenti cu asemenea lucruri, pentru ca, in mod evident, intrarea Romaniei in NATO va crea conditii pentru anumite masuri care ar putea fi greu acceptate de unii“.

Acelasi Adrian Nastase, membru in CSAT, a luat parte la formularea, in anul de gratie 2004, a unor concluzii extrem de gratifiante pentru directorul SRI. CSAT a apreciat ca serviciile de informatii au parcurs „un amplu proces de revizuire si optimizare prin perfectionarea personalului“ si ca, „pe parcursul realizarii reformei“, conducerile SRI si SIE au manifestat preocupare „pentru mentinerea capacitatilor operative“. Trebuie salutata capacitatea de mobilizare a SRI, in mod particular, care a reusit, intr-un timp record pentru astfel de operatiuni de curatenie, sa elimine persoanele din interiorul serviciului care, in iulie 2003, il iritau atit de mult pe premier, incit il faceau sa emita una dintre tipicele sale fraze ambigue si amenintatoare.
Una peste alta, deocamdata, singurul demers care a reusit sa restituie macar cercetarii istorice listele cu o parte dintre colaboratorii Securitatii este proiectul coordonat, in cadrul Institutul Roman de Istorie Recenta, de Marius Oprea. Iar reactia puterii, reflectata de modificarile operate de Comisia de aparare, demonstreaza, de fapt, trista realitate a listelor deja puse in circulatie...