OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Subcomisia parlamentara insarcinata cu stabilirea „adevarului“ in cazul conflictului din interiorul Colegiului CNSAS si-a finalizat raportul. Sau, mai bine zis, presedintele acestei subcomisii – a carei conformitate cu regulamentul este pusa sub semnul intrebarii de partidele de opozitie –, senatorul PSD Ion Predescu, le-a inminat colegilor de comisie, la inceputul saptaminii trecute, cu o zi inainte de conferinta de presa, un text gata elaborat. Celorlalti membri nu le-a mai ramas altceva de facut decit sa-l accepte sau sa-l respinga, in functie de apartenenta politica. Reprezentantii opozitiei democratice au contestat concluziile senatorului Predescu, atragind atentia ca raportul contine o serie de neadevaruri, de citari truncheate sau denaturate din declaratiile anumitor membri CNSAS, facute cu ocazia audierilor. Cum era de asteptat, raportul lui Ion Predescu da cistig de cauza gruparii Onisoru, desi propune ca formula finala dizolvarea actualului Colegiu si alcatuirea unuia nou, pe baza algoritmului rezultat in urma alegerilor din 2000. Pina in momentul sugeratei desfiintari, activitatea CNSAS va fi gestionata de Biroul de Conducere format acum din Gheorghe Onisoru, Mihai Gheorghe (PSD) si Constantin Buchet (PRM).

Raportul lui Ion Predescu nu este numai manifestarea unei certe „onisorizari“ (pentru a folosi formula inventata de H.-R. Patapievici), fenomen care, de altfel, fara a fi purtat acest nume, a insotit mai toate actele puterii de acum. El indica o metoda folosita pe scara larga de Partidul Social-Democrat pentru „igienizarea“ pe criterii politice a tuturor institutiilor care ar mai putea manifesta fie si o umbra de autonomie. Pe de o parte, PSD incearca, la cel mai inalt nivel, sa dea iluzia separatiei intre puteri si functii. Masina propagandistica nu se sfieste in fata nici unei metode, oricit de costisitoare ar fi ea – din punct de vedere al energiilor si imaginii –, pentru a da iluzia unei clase conducatoare in dialog, ba chiar si in conflict. Saptamina trecuta, seful SRI Ioan Timofte a prezentat in fata Parlamentului rapoartele pe 2000 si 2001 ale serviciului la conducerea caruia se afla. Raportul pe 2001 acuza ca principala problema a serviciilor secrete coruptia la nivel institutional, devenita prioritate pentru apararea sigurantei nationale.

Ioan Timofte a mers chiar mai departe, facind dezvaluiri senzationale in fata alesilor neamului despre cum e criticata activitatea sa de justitiar de insusi premierul Adrian Nastase. Acesta din urma i-ar fi reprosat directorului SRI faptul ca actiunile de curatenie declansate la nivelul SRI ar fi dus la inlaturarea ultimului si singurului sau „prieten“ angajat al institutiei respective. Timofte prezenta mica si usor ridicola anecdota ca pe o dovada incontestabila a presiunilor politice existente si in domeniul serviciilor de informatii. Un mic exercitiu de citit printre rinduri ne arata, de fapt, exact contrariul. Insusi derizoriul exemplului, combinat cu replica prompta a noii – si stralucitoarei, din toate punctele de vedere – purtatoare de cuvint a Guvernului, nu face decit sa arunce o lumina favorabila asupra Executivului. Prezentata ca o nevinovata gluma, replica premierului Nastase vizeaza sa indice de fapt cit de departe se situeaza limitele sferei sale de influenta asupra SRI. De acelasi calibru pare a fi fost si faimosul schimb de replici al presedintelui Ion Iliescu cu premierul Nastase, legat de vitamine si alte intaritoare, incheiat intr-un „pupat Palatul Cotroceni“ de ziua lui Ion Iliescu, pe 3 martie.

In ciuda divergentelor, reale sau confectionate, exista un acord de fond pe probleme de „interes general“. Asa este, de pilda, chestiunea dosarelor si, in general, a „primenirii“ institutiilor care mai dau inca semne de nervozitate cind vine vorba de obedienta politica. In cazul CNSAS, grija pentru fidelizarea institutiei depaseste granitele unor interese de clientela, atingind o problema nerezolvata – si care da toate semnele ca va ramine astfel – vreme de 13 ani, anume, in mod generic, cea a Securitatii. Actuala Putere a indicat limpede, prin toate mijloacele de expresie aflate la indemina, ca nu doreste sub nici o forma clarificarea acestei chestiuni. Subterfugiile folosite au fost cel mai adesea extrem de grosiere, iar raportul Predescu este unul dintre exemplele cele mai revelatoare in acest sens (SRI doreste sa dea dosarele, 12 km liniari, dar CNSAS, din cauza proastei gestiuni, nu are unde sa le depoziteze si, in plus, nu are personal destul de sanatos – sic! – ca sa le „proceseze“. Anumiti membri ai CNSAS – Onisoru, Buchet sau Gheorghe – ar fi putut, la rigoare, sa devina eficienti, dar au fost impiedicati de reprezentantii Opozitiei, adica de Mircea Dinescu, Andrei Plesu si H.-R. Patapievici). Pe de alta parte, din perspectiva unei „filozofii a istoriei“ – pentru a fi in acord cu „aristocratia intelectuala“ din care face parte, conform purtatoarei sale de cuvint, Adrian Nastase –, PSD respinge ideea recuperarii trecutului ca mijloc posibil al vindecarii prezentului. Trecutul trebuie sa ramina ingropat, a spus Nastase in nenumarate rinduri, pentru ca, o data dezvelit, nu ar scoate la iveala decit ranchiune si razbunari. Argumentul educatului nostru premier nu sta in picioare. Prezentul trece intotdeauna prin trecut, si nu numai in sens figurat. Trecutul, strins in acele dosare pe care le apara partidul de guvernamint cu atita strasnicie, este cheia unor mari si foarte concrete enigme ale prezentului nostru politic. Un apel lansat zilele trecute a gasit o modalitate inspirata de a explica si mai simplu acest lucru: „Dosarele Securitatii sint sursa de santaj politic si coruptie“.