Ce sentiment v-a încercat în
seara zilei de 27 iulie 2009, dacă aveaţi, întîmplător,
televizorul deschis? Probabil că unul de scîrbă, de lehamite,
de dor de ducă, de plecat în vacanţă, de părăsit aceste
plaiuri mioritice, unde confruntarea politică înseamnă să
spui „ba tu, tu ai facut!“. Tocmai vorbea doamna Elena Udrea în
Parlamentul României. Şi înşira miniştrii PSD care ar
împărţi cu generozitate publicitate către presă. Elena
Udrea încerca să mute atenţia de la proaspăta Comisie
parlamentară de anchetă, care va verifica sumele cheltuite la
Ministerul Turismului, pe miniştrii PSD, pe aşa-zişii parteneri
din coaliţie.
Vizibil iritată, răcnea la microfon
şi, după obiceiul locului, nu-şi asuma nimic, era toată o
flacară, o văpaie, rozul domniei sale devenise roşu incandescent,
luase culoarea oţelului topit. Curgea lava verbală peste sală…
Şi totuşi, cu cine se certa Elena Udrea? Ce dorea, de fapt, să
dovedească? Risipirea banului public, faptul că presa şi
ministerele se potenţează spre turpitudine, că ticăloşia creşte
tocmai prin caruselul banilor rostogoliţi dinspre ministere spre
presă? Bun, şi unde era vorba despre Ministerul Turismului?
Nicăieri. Nici o vorbuliţă despre pompoasele campanii, în
care nu România turistică e promovată, ci Elena Udrea în
ipostaze tot mai hidoase. Nimic care să explice de ce peste 300.000
de euro au luat drumul postului de televiziune Realitatea TV. Nimic
care să explice la ce este folositor un Minister al Turismului. Nici
o vorbă despre ziariştii cărora li s-au plătit diurne la Paris,
din fondurile Ministerului Turismului. Aşteptatele şi necesarele
precizări despre activitatea ministerului Turismului erau înlocuite
de cearta cu partenerii de coaliţie. Seara, la un post de
televiziune, Antena 3, Roberta Anastase zicea că PSD ar trebui să
ia exemplul de la PDL, care nu s-a opus ca Monica Ridzi să fie
cercetată de DNA, în timp ce în cazul lui Adrian Năstase
nu se doreşte ca „justiţia să-şi facă datoria“.
Da, fără nici o îndoială că
şi Adrian Năstase trebuia să accepte cercetarea din partea
procurorilor. Fără nici o îndoială că şi alte ministere,
nu doar cel al Turismului, risipesc bani în campanii
publicitare de lustruire a imaginii. Numai că, la doamna Elena
Udrea, cheltuielile, manifestările la care participă, modul în
care se dă în stambă închipuindu-se populară, toate
depăşesc tot ce a produs pînă acum Guvernul Boc în
materie de imagine publică. La doamna Elena Udrea este dezmăţ,
este revărsare, vîrf al grobianismului atins cu lejeritate,
exces de expunere publică, goană după publicitate şi notorietate.
Preşedintele României, Traian Băsescu, nici nu-şi dă seama
de cuiul pe care îl are în talpă. Elena Udrea – atît
de des asociată cu preşedintele României – începe
să-l jeneze, asemenea cuiului din talpă, să-l zgîrie, tot
comportamentul domniei-sale contabilizîndu-se, la negativ, în
dreptul preşedintelui Băsescu.
Înainte de alegerile
parlamentare, preşedintele Băsescu şi premierul Boc au încercat
să injecteze PDL-ului un suflu tînăr feminin. Aşa au apărut
în politica românească, pe poziţii eligibile, şi
Monica Ridzi, şi Roberta Anastase, şi Raluca Turcan. Între
timp, experimentul feminin de la PDL se apropie de eşec. Toate
aceste femei au părut copia Elenei Udrea. Dacă intenţia promovării
femeilor în PDL a părut generoasă, pe parcurs, în
lunile care au urmat, toate aceste păpuşi matrioşka au început
să se asemene cu Elena Udrea, adică să fie prototipul femeii
îndărătnice, care vine în Parlamentul României,
ca şi cum ar merge la aprozar, unde se sfădeşte la cîntar şi
cere micşorarea preţului.
În ordine cronologică, prima
care i-a creat imense deservicii a fost Monica Ridzi. Nici în
faţa unor probe, nici cînd procurorii DNA au prezentat
motivele urmăririi penale, domnia sa nu s-a ruşinat, n-a tresărit,
a repetat ca un suflet fără viaţă, robotizat, întors cu
cheia, că „aşteaptă să-şi dovedească nevinovăţia“. O
placă repetată pînă la saturaţie. În acest punct,
vine întrebarea, cu ecou în electorat: de ce Traian
Băsescu a promovat, a încurajat şi a apărat asemenea femei?
Deocamdată, asistăm cum două femei, Monica Ridzi şi Elena Udrea,
lucrează contra preşedintelui, tocmai prin această verbozitate
fără sens, prin acest mahalagism cotropitor.
Două vorbe despre Sorin Oprescu: cu
figura sa de nătărău, de saltimbanc, de om fără program, Sorin
Oprescu s-ar putea să joace rolul omului sătul de politica rapace
şi cu fasoane. De urmărit reacţia preşedintelui Băsescu: s-ar
putea să renunţe la a se înconjura de femei gureşe, de
premieri care îi îngînă vorbele, şi să încerce
să facă, şi el, un joc al celui sastisit de politică. Oricum,
Elena Udrea, deja dezlănţuită în grobianisme, îi va
îngreuna drumul spre un nou mandat, tocmai prin hachiţele sale
transformate în program de guvernare şi acţiune politică.