OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Recenta polemica declansata in jurul posibilei modificari a articolului 200 din Codul Penal i-a grupat in doua tabere la fel de combative pe intelectuali si pe oamenii in sutana, desi se presupune ca aceste doua categorii n-ar trebui sa se excluda.
Dupa stiinta meu umila in materie de legislatie, Codul Penal e o lege fundamentala a statului laic, iar de acesta trebuie sa se ocupe acel segment al piramidei statale care detine puterea legislativa, si anume Parlamentul Romaniei.
Partile implicate ar trebui sa-si exercite dreptul la opinie printr-un lobby bazat mai putin pe acute si mai mult pe argumente de ordin moral, religios sau chiar cultural.

Dupa cunostiintele mele, nu exista in acest moment un stat crestin care sa aiba drept Constitutie Biblia, dupa cum nu cred ca vreunul din ierarhii bisericii crestine e de acord cu homosexualitatea. Fenomenul musulman iese din discutie, trimitind tuturor observatorilor un semnal clar al esecului amestecului unei elite religioase fundamentaliste in chestiunile statului. Exemplul cel mai recent e cel al Papei, care a incercat, fara succes, sa impiedice un mars al homosexualilor din Roma in anul jubiliar ce marca 2000 de ani de crestinism. Dupa modelul Mardi Gras-ului american, sute de tineri ce apartin acestei minoritati sexuale au invadat imprejurimile Colloseum-ului, devenit peste noapte un simbol al miscarii lor de eliberare. Daca italienii nu au reusit inca sa transeze chestiunea, ce pretentie putem avea de la romani, care in multe privinte au un set de norme sociale si de mentalitati care tin de o societate premoderna? In ce ma priveste, pot oferi o explicatie fenomenului, chiar daca educatia mea crestina ma impiedica sa-l aprob. Alunecarea societatii moderne spre hedonism, un model societal construit doar in jurul principiului placerii, tine de platonism, de teoria androginului si de valori ale filozofiei precrestine. Nu sint un ortodox practicant, merg de prea putine ori la biserica si nu respect intotdeauna posturile de peste an.

Cu toate acestea, ii inteleg pe crestinii care vad in fenomenul homosexualitatii o forma anomica, asociala, care intrerupe legile unui lant de generatii umane, acea succesiune de fiinte care constituie istoria omenirii. Dar, pe de alta parte, inteleg si ca orice impingere catre margine, orice ghetoizare, orice stea a lui David prinsa in pieptul oricui introduce noi tensiuni intr-o societate si asa prea divizata. Nu cred ca solutia descrisa de Michel Foucault in toata opera sa, cea a reprimarii acestor pulsiuni cu ajutorul unor institutii ca inchisoarea sau balamucul, mai este posibila. Cred ca multi dintre acesti minoritari au avut multe de suferit in trecut, cazul cel mai apropiat fiind cel al lui Ion Negoitescu, criticul care lasa o cutremuratoare marturie a descoperirii viciului in jurnalul sau, Straja dragonilor. Chinuit de anchetele Securitatii, permanent santajat pe tema acestei inclinatii sexuale speciale, el a trecut prin comedia tragica a unui proces construit in jurul aceluiasi articol 200. Voi incheia raspunsul la intrebarea dvs. fara a fi explicit, raminind doar expozitiv. Pentru ca fiecare va gasi raspunsuri in el insusi. Chiar daca o sa para deplasat finalul, usor dostoievskian, as fi dorit ca Biserica noastra sa fie mai iertatoare cu cei cazuti, care altfel se vor simti de doua ori alungati din Paradis.

2. Daca atitudinea Bisericii Ortodoxe Romane e una civilizata, deschisa, cu argumente nuantate si interesante, atunci vom avea un semn al reformei interioare prin care aceasta institutie a trecut in ultimii zece ani. Traim cu totii de prea multe ori drama substantivelor colective, sub umbrela carora sint strinse realitati, de cele mai multe ori, nemiscibile. Orice inductie incompleta este pina la urma o forma de prostie. Credem ca toate lebedele sint albe pina in ziua in care apare prima lebada neagra, cea care distruge sirul acesta perfect.

Nu cred, de pilda, ca numarul fostilor ofiteri activi ai Securitatii este mai mare in Biserica noastra nationala decit numarul celor din Armata, Justitie sau Parlament. Dupa cum exista in rindul ierarhilor calugari mai tineri, absolventi ai unor universitati occidentale ca Harvard, Sorbona sau Oxford.
Viitorul Patriarh, actualul Mitropolit al Moldovei, Daniil Ciobotea, pare, atit cit ne putem da seama urmarindu-l la televizor, un intelectual de formatie teologica si un fin cunoscator al dogmaticei ortodoxe si al scrierilor Sfintilor Parinti ai bisericii orientale. Pe umerii lui si ai tinerilor scoliti va sta greaua lucrare a ecumenismului. Cred ca BOR ar trebui sa se implice mult mai mult in actiuni caritabile si de ajutorare a bolnavilor, batrinilor si copiilor strazii si sa se fereasca a se amesteca in lupta politica. Pentru ca esenta democratiei este separarea puterilor in stat si esenta armoniei sociale este dialogul permanent intre grupurile sociale cu interese opuse, in cazul nostru particular, intre oamenii clerului si persoanele apartinind minoritatilor sexuale din tara noastra. In ziua cind acest dialog va fi posibil, se va fi incheiat si tranzitia noastra spre normalitate.