Pe 25 și 26
noiembrie a avut loc, la UNAGaleria din București, primul Forum Social
CriticAtac, organizat de platforma CriticAtac și Fundația „Friedrich Ebert“. Un
fel de ediție zero, o întîlnire deschisă la care au participat activiști, artiști,
sociologi, teoreticieni, organizații culturale din sfera stîngii. O stîngă
poliformă, de la tendințe social-liberale la formule stîngiste mult mai
radicale, trecînd prin acțiuni social-artistice care preferă să nu-și asume o
ideologie foarte strictă, dar bazate pe principii comunitare.
Întîmplător
– dar constructiv –, Forumul CriticAtac a coincis cu debutul ocupării de către
studenți a Facultății de Istorie din București (care, transformată din protest
în sit-in, la cererea rectorului Universității din Capitală, avea să se încheie
100 de ore mai tîrziu, cu un manifest public). Ocupare cu care membrii
CriticAtac s-au solidarizat, cu amendamentul că o acțiune protestatară de acest
fel nu trebuie ea însăși „ocupată“, ci lăsată să-și asume pînă la capăt
caracterul dacă nu exclusiv, atunci preponderent studențesc.“
Cum spuneam,
a fost o „ediție zero“, de tatonare a terenului, a posibilelor căi viitoare, în
căutarea răspunsului la întrebarea: „Pot genera intelectualii de stînga acțiuni
cu relevanță politică, care să influențeze în mod concret mersul societății?“.
Previzibil, în aer plutește ideea afilierii partinice, atîta vreme cît intervenția
politică apare, în România mai mult decît oriunde altundeva, drept apanajul
exclusiv al unui partid cu ancore guvernamentale. Relația intelectualilor de
stînga cu formațiunea politică ce-și revendică această zonă ideologică – mă
refer, evident, la PSD – pare puțin posibilă din perspectiva intelectualilor,
interesantă din cea a unor lideri PSD-iști (pe blogul personal, Adrian Năstase
„salută“ aproape cu entuziasm Forumul, lansîndu-se în aprecieri mai mult decît
pozitive la adresa CriticAtac) și ușor improbabilă din punctul de vedere al
unuia dintre participanții la Forum, istoricul Florin Abraham, director științific
al Institutului „Ovidiu Șincai“. Partidele politice, spune Abraham, sînt
interesate mai degrabă de vizibilitatea media decît de asocierile intelectuale
(cu excepția situației în care sînt ele însele aducătoare de vizibilitate), iar
agendele acestor partide se construiesc mai puțin în jurul unor principii și
mai mult ca răspuns la preocupările populației așa cum sînt ele revelate de
sondajele de opinie.
Așadar, care
sînt șansele unei „alianțe“ între partide, sindicate și mediul intelectual/
cultural/artistic? Sindicalizarea e în recul, avînd în vedere că prima grijă a
investitorilor străini e condiționarea respectivelor investiții de protecția
legislativă în fața potențialei formări de sindicate (motiv pentru care ele
nici nu există în domeniul privat). Ceea ce nu înseamnă, totuși, că organizarea
sindicală e o formă revolută sau că sindicatele au încetat a mai fi aliați
politici viabili. Pe de altă parte, formele de organizare și acțiune culturală și
artistică rămîn încă fragmentate, marginale în spațiul public mai ales din
cauza statutului lor de precaritate, pe care o văd drept principala garanție a
independenței (cu atît mai mult cu cît accesul la fonduri e din ce în ce mai
condiționat birocratic; în zona stîngii, cazul cel mai des întîlnit e cel al
organizațiilor care se autofinanțează sau depind preponderent de finanțări din
străinătate). Principala problemă rămîne, deocamdată, inexistența unui partener
partinic de luat în seamă, avînd în vedere reticențele, ideologice și de percepție
publică, legate de asocierea cu PSD. Ceea ce pune pe umerii zonei non-partinice
de stînga greutatea găsirii unor portițe politice, într-un peisaj al
discursului public dominat de o gîndire de dreapta fie emanînd dinspre, fie
direct susținută partinic.
S-a dovedit,
în cadrul Forumului CriticAtac, faptul că „scena“ stîngii se împarte destul de
echitabil între, să zicem, legaliști (cei care doresc schimbări punctuale
înăuntrul sistemului socio-politic existent) și radicali (adepții unor acțiuni
de schimbare structurală, contestatari ai democrației moderne bazate pe
economia capitalistă), care încă au a-și negocia modul de acțiune comună. O
diversitate care intră în contradicție cu perceperea spectrului intelectual de
stînga drept unul fără conflicte interne (așa cum îl vedea, nu demult, Alin
Fumurescu, pe site-ul voxpublica.ro). Cumva, la jumătatea drumului, un
remarcabil activist civic, Adi Dohotaru, propune acțiuni punctuale la nivel
local (Cluj), ca teren de „experimentare“ în micro a intervenției politice cu
efecte concrete. De altfel, Clujul pare să fie o zonă foarte fertilă pentru
stînga, judicios împărțită între teoreticieni puri și duri (de regulă,
universitari) și „practicieni“, cei mai mulți, mai degrabă legaliști decît
radicali (cele două direcții coexistînd inclusiv înăuntrul aceleiași organizații,
de pildă, Grupul pentru Acțiune Socială – GAS). O diferență fundamentală față
de București, unde pare să predomine combinația teoretician/legalist.
Forumul
Social CriticAtac nu s-a încheiat cu rezoluții sau manifeste. S-a încheiat, în
schimb, cu perspectiva unor promițătoare cooperări ulterioare. Cît de relevante
vor fi ele la nivel macro, depinde, nu în ultimul rînd, de rezultatele actualei
bătălii simbolice inclusiv în jurul termenului de „stînga“.
_________
Vasile Ernu,
scriitor și membru fondator CriticAtac: „La doar un an de existență a
platformei CriticAtac, putem vorbi despre cîteva realizări foarte importante:
a. De a impune și legitima ideea că există o intelectualitate de stînga
independentă și autonomă, dincolo de partidele care se definesc ca fiind de
stînga. Acum cîțiva ani, așa ceva era de neimaginat. b. CriticAtac a reușit să
aducă teme și dezbateri care au intrat în vizorul mai multor grupuri
social-politice de pe ambele paliere politice. Practic, CriticAtac a început să
contribuie serios la agenda social-politică de la noi. c. CA a reușit să devină
un spațiu/grup care impune nu doar teme și dezbateri, ci și oameni și acțiuni
social-politice. Forumul Social CA face parte din această strategie de
dezvoltare a cîmpului de dezbatere și acțiune social-politică la firul ierbii,
în afara partidelor politice“.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters