OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bucurestiul nu mai este o periferie a Europei, cel putin din punct de vedere cultural. O scriu apasat, fara urma de ezitare. Daca din punct de vedere politic stam prost – si e de ajuns sa privim la ciondaneala nesfirsita de la virful politicii romanesti, la probele de incompetenta si la gafele in lant –, cultural ceva se misca in directia buna. E, mai intiii, o efervescenta a institutelor culturale, a ambasadelor si a serviciilor culturale de la Bucuresti. Daca acum citiva ani, la inceputul deceniului, ca sa luam o borna temporala aproximativa, programul era destul de rarefiat, astazi exista o concurenta benefica si stimulatoare: vin la Bucuresti scriitori cu priza in tara lor de origine, se organizeaza evenimente care nu plictisesc, cu audienta in rindul puiblicului romanesc.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana a potentat faptele culturale din toata Europa, care ajung la Bucuresti; sintem conectati editorial si artistic (din acest punct de vedere constatam ce frenezie este in „a inhata“ autori premiati in Occident, imediat tradusi si „livrati“ publicului romanesc), ajungem in sincronie cu Europa. Daca parcurgeti doar ultimele numere din Observator cultural, veti vedea ca reprezentantele si directiile culturale ale tarilor din UE sint active si propun evenimente prodigioase. Acesta e un semn de normalitate.
Nu acelasi lucru se poate spune despre diplomatia romaneasca, aflata intr-un impas. „Cazul Mailat“ si tot cortegiul de evenimente insotitoare au prins descoperita diplomatia romaneasca. S-a reactionat tirziu si hazardat, n-am avut expertiza, strategie si o „forta de reactie“ rapida care sa ofere italienilor si restului Europei alternativa civilizata, chibzuita si detensionata. Vedem o lume politica prea putin pregatita sa faca fata provocarilor.

Presedintele Basescu, de care depinde linia politicii externe romanesti, este izolat in cercul strimt al intrigilor de palat, iar ministrul de Externe Adrian Cioroianu isi pierde cumpatul prea des. ii lipseste ceea ce s-ar chema promptitudinea si inteligenta unor reactii intelepte. La asta se adauga aviditatea lui Adrian Cioroianu de a fi in lumina reflectoarelor, de a fi intens mediatizat, de a se comporta ca o vedeta. Este vaduvit de expertiza evenimentelor, dar crede ca se pricepe. Si gafeaza. in tot acest timp, principalele capitale ramin fara ambasador.
La fel de opaca a parut lumea politica atunci cind a inceput sa-l ia la rost pe ambasadorul SUA, Nicholas Taubman. Afirmatiile sale, facute la o reuniune a societatii civile, atingeau punctul de convergenta prin care Romania si SUA impartasesc aceleasi valori comune si au acelasi respect pentru o justitie independenta si eficace, ca si pentru sustinerea libertatii presei. Nu se poate sa-l „sanctionezi“ pe ambasadorul american pentru justetea unui punct de vedere care priveste domenii cruciale ale functionarii democratiei si statului de drept!

Si, de asemenea, nu-l poti acuza ca si-a dobindit postul „prin coruptie“ (cum a facut neexperimentatul si imprudentul Bogdan Olteanu), cind o simpla parcurgere a listelor cu ambasadori ai SUA ar fi scos in evidenta ideea ca numirea unor oameni de afaceri, care au contribuit financiar la sustinerea unui presedinte, este o practica obisnuita a diplomatiei americane.
Avem, duminica, 25 noiembrie, programate alegeri pentru Parlamentul European si putem spune ca intreaga campanie a fost prea putin concludenta pentru lamurirea alegatorilor. A fost o campanie lipsita de miez, de intrebari si dezbateri fundamentale. Asa cum se poate observa din grupajul gazduit in acest numar de Observator cultural, problemele Uniunii Europene (de la politica democratica, impozitarea, subventiile agricole si pina la virsta de pensionare, relatiile cu Turcia etc.) sint presante. in toate aceste probleme, autoritatile romanesti nu au un punct clar de vedere, bijbiie, ingina curentul majoritar sau tac.

Probabil ca e preferabil sa lasam deoparte, pentru citeva zile, macar pina la vot, politica prea putin aducatoare de satisfactii. Miercuri dimineata a inceput Tirgul de carte Gaudeamus si, asa cum se poate vedea din suplimentul special dedicat de revista noastra acestui eveniment, exista o dorinta de a aduce carti mari si nume mari, de a valorifica la maximum oportunitatile de promovare, bun-gust si impact valoric. Tirgul Gaudeamus a fost precedat de o intilnire a editorilor romani si francezi, in care s-a discutat despre cum poate literatura romana sa respire in spatiul francez. Acum citiva ani, asemenea intilniri erau o raritate si o intimplare. Astazi, ele sint fapt curent, ceea ce arata ca Bucurestiul nu mai este o periferie a Europei. Dar asta strict cultural...