OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ajuns la a XI-a editie bucuresteana, Festivalul Filmului European (3-13 mai) s-a trezit concurat de un nou-venit: Bucharest Film Festival (4-14 mai).

La sfirsitul lui martie, Capitala gazduia prima editie a Festivalului de Film NexT, cu o competitie dedicata exclusiv scurtmetrajelor si mediumetrajelor. La mijlocul lunii aprilie, a venit rindul lui BucharEST International Film Festival (B-EST IFF, pe scurt), ajuns la a treia editie; acesta includea trei sectiuni competitive (lungmetraje de fictiune, documentare si scurtmetraje). N-au trecut bine nici doua saptamini si am asistat la lansarea lui Bucharest Film Festival (BFF), avind si el trei sectiuni competitive (lungmetraje de fictiune, scurtmetraje si documentare, precum si „CineBlackSea“ – lungmetraje realizate in tarile bazinului Marii Negre). Ce cauta oare filmele Marii Negre la Bucuresti? Ei bine, BFF nu e chiar nou-nout, el continuind de fapt esecul numit Festivalul International de Film Marea Neagra, organizat in 2005 – asa cum era normal – pe litoral.

BFF, un festival de gasca
Director al BFF este nimeni alta decit controversata Cornelia Palos, fost consilier in Ministerul Culturii si producator de rebuturi cinematografice (de la Vlad Nemuritorul la Azucena), asociata de presa cu numeroase scandaluri din lumea filmului romanesc. Nu trebuie sa ne mire, deci, faptul ca ea a evitat sa ia cuvintul atit la conferinta de presa, cit si in seara de deschidere a festivalului: in prima imprejurare a trimis-o in fata ziaristilor dezlantuiti pe Oana Stupariu, „ofiterul de presa“ – de fapt, omul bun la toate – al BFF, probabil singurul membru al echipei care se pricepe cu adevarat la astfel de evenimente, iar in a doua l-a reciclat ca prezentator pe Vlad Radescu, actor specializat mai nou in filme horror de serie B si in telenovele.

Pe lista organizatorilor putem descoperi deja celebra Asociatie Romana de Film si Teatru (AROFT), cea care i-a impus in ultima comisie de selectie a CNC-ului pe Radu Nicolae si Marin Vladimir, reusind astfel sa finanteze noul proiect al antiregizorului Adrian Popovici (toate cele trei nume mentionate fac parte din echipa BFF, iar Popovici si-a prezentat in premiera bucuresteana al doilea lungmetraj, Un acoperis deasupra capului, cu ocazia festivalului); pe lista regasim si Fundatia Artis, purtind acelasi nume cu casa de productie a cuplului Palos-Popovici. Asadar, BFF pare un festival de gasca, nascocit pentru „noi si ai nostri“ si plasat sub umbrela Primaverii culturale bucurestene tocmai pentru a obtine mai usor bani de la Primarie.

Sala neincapatoare la Viata celorlalti
Nefericita suprapunere a primului BFF peste al 11-lea Festival al Filmului European, explicabila partial (Municipalitatea a stabilit perioada de desfasurare a primului eveniment in functie de programul amintitei Primaveri culturale, in timp ce FFE, vrind-nevrind, graviteaza in jurul lui 9 mai, Ziua Europei), i-a pus in incurcatura pe cinefilii bucuresteni si a adus prejudicii ambelor festivaluri (desigur, in primul rind ultimului sosit). Confuzia a fost sporita si de alte puncte comune ale celor doua evenimente. Cel mai frapant exemplu: filmul care a deschis BFF, debutul oscarizat Viata celorlalti al germanului Florian Henckel von Donnersmarck, trebuia initial sa deschida FFE si a ramas in programul acestuia. Se pare ca ambele festivaluri au contactat producatorul, distribuitorul international si Institutul Goethe cam in acelasi timp, astfel incit amindoua au primit o asigurare a participarii. Cum BFF a achizitionat primul drepturile de difuzare si a primit primul o confirmare scrisa, filmul a fost proiectat mai intii in cadrul sau, pentru ca dupa doua zile sa fie prezentat, in virtutea unui acord intre cele doua parti, si de catre FFE.

E greu de spus cine a iesit mai cistigat, din moment ce prima proiectie a avut loc, la Cinema PRO, in fata unei sali pe jumatate goale (organizatorii au decis sa nu permita accesul studentilor la Film si al altor cinefili fara invitatie), iar la Cinema Studio, gazda traditionala a FFE, sala – ce-i drept, mai mica – s-a dovedit neincapatoare. Ce-i drept, si gala de deschiere a FFE a fost un fiasco: publicul care a umplut curtea interioara a Muzeului Taranului Roman (unde au avut loc proiectiile in aer liber) era mult mai interesat de mincare, bautura, muzica si socializare decit de filmul din deschidere (Pamintul de Sergio Rubini), prezentatorul Dragos Bucur a intirziat nepermis de mult proiectia, care a mai avut si probleme tehnice; ca atare, organizatorii au decis sa reprogrameze filmul italian pe 15 mai, in noul spatiu neconventional E-Uranus.

Oferta si contraoferta
Festivalul Filmului European, organizat pentru prima data de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania si de Institutul Cultural Roman, ne-a adus anul acesta nu mai putin de 46 de filme din 24 de tari; dupa Bucuresti, multe dintre aceste pelicule vor ajunge la Craiova, Timisoara, Sibiu sau Iasi. Principala atractie a actualei editii este participarea lui Jirí Menzel (desi cineastul ceh nu se afla la prima vizita in Romania); el si-a prezentat, in cadrul spectacolului de gala de pe 9 mai, cel mai recent film, L-am servit pe regele Angliei, care a obtinut anul acesta Premiul FIPRESCI la Berlin. Este vorba de o noua ecranizare dupa Bohumil Hrabal (romanul omonim a fost tradus si la noi), dupa mai cunoscutele Trenuri bine pazite (1966) sau Ciocirliile pe sirma (realizat in 1969, dar lansat oficial de abia in 1990).

Un film indelung asteptat din programul FFE este Offset, coproductie Germania-Romania semnata de Didi Danquart si avind la baza un scenariu de Cristi Puiu si Razvan Radulescu; si regizorul german vine la Bucuresti cu aceasta ocazie. Alte titluri cu rezonanta sint Nu spune nimanui (Franta) de Guillaume Canet, A doua noapte a nuntii (Italia) de Pupi Avati sau Sarajevo, dragostea mea (Bosnia Hertegovina-Germania-Austria-Cehia) de Jasmila Zbanic. Romaia este prezenta in festival cu patru lungmetraje: A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu (ambasadorul de anul acesta al FFE si regizor al spotului festivalului), Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii de Catalin Mitulescu, Hirtia va fi albastra de Radu Muntean si Ryna de Ruxandra Zenide. De asemenea, in cadrul noului program „Diversitatea gastronomica europeana“ au fost incluse filme vechi si noi, precum documentarul Mondovino (2004) de Jonathan Nossiter, Marea crapelnita (1973) de Marco Ferreri, Fanny si Alexander (1982) de Ingmar Bergman sau Senatorul melcilor (1995) de Mircea Daneliuc.

Din nefericire, selectia de anul acesta nu a fost una stralucita. Din primul weekend de FFE nu am retinut, pe linga mentionatul Viata celorlalti, decit incasatorul de Feliks Falk, cel mai bun film polonez al anului 2005. Regizorul, crescut la scoala lui Wajda si Kieslowski, reuseste aici o puternica parabola contemporana despre legea umana si legea divina, pornind de la doua zile din viata unui executor judecatoresc excesiv de scrupulos. in rest, obisnuitele comedioare pasabile (finlandezul FC Venus, portughezul Manô) si o melodrama turceasca agasanta (Tatal meu si fiul meu).
in schimb, daca depasim faza intrebarilor privind legitimitatea BFF (Avea nevoie Bucurestiul de un nou festival? De ce BFF a fost preferat de Primarie mai vechiului B-EST? De ce CNC-ul a sprijinit ambele festivaluri? etc.), putem descoperi un program mult mai interesant decit cel al FFE. in primul rind, noul festival a adoptat o strategie radical diferita de cea a B-EST: in loc sa aduca la Bucuresti un nume mare (cum a fost Nikita Mihalkov), a preferat mai multi selectioneri si membri ai juriului – cineasti si critici – cu o experienta indelungata in sfera festivalurilor internationale.

Astfel, organizatorii par sa fi mizat mai mult pe vizibilitatea internationala a evenimentului decit pe succesul intern (promovarea a fost facuta in pripa, iar mediatizarea festivalului a avut mult de suferit de pe urma imaginii proaste a directorului sau). Filmele prezentate, dintre care multe premiate la importante festivaluri de afara (Cannes, Berlin, IDFA, Rotterdam, Tribeca, Karlovy Vary, Zagreb, Gijon, Namur, Mannheim-Heidelberg, Belgrad etc.) au depasit asteptarile, reusind sa reflecte noile tendinte din cinematografia mondiala. E insa dezolant sa vezi un film bun intr-o sala in care membrii juriului sint cel putin la fel de numerosi ca restul spectatorilor; unele proiectii au fost chiar anulate, din pricina lipsei audientei. Lipsa de interes a publicului cinefil bucurestean este si mai dramatica atunci cind un regizor invitat de BFF pentru a-si prezenta filmul se trezeste fata in fata cu o mina de spectatori, nimeriti din intimplare in sala.

Dintre productiile prezentate in primele zile de BFF, m-au impresionat Euforia (excelentul debut regizoral al actorului rus Ivan Viripaiev, un splendid film de dragoste plasat in taigaua siberiana), Shortbus (al doilea lungmetraj al americanului John Cameron Mitchell, un fel de Rocky Horror Picture Show al zilelor noastre), Pe furis (al doilea film al elvetianului Lionel Baier, regizor prezent la Bucuresti) sau socantul documentar Nebunii la malul marii (Rusia-Germania) de Alexander Rastorguev, Vitali Manski si Susanna Baranzhieva. Din pacate, citeva dintre filmele din programul BFF mai fusesera prezentate si de alte festivaluri autohtone (Anonimul, Astra) sau chiar de TVR (documentarul Salariu 110 euro de Stéphane Luçon si Nora Agapi).