OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Lucrurile nu sint asa cum sint, ci sint asa cum nu sint.“

Susufix capata, asa, pe nepusa masa, dreptul de a se da cu capul de pereti. Inainte nu-l avea. Acum il capata dintr-o data. Susufix, mai intii, se uita de citeva ori in spate (unii spun ca s-ar fi uitat cu coada ochiului si-n dreapta lui, dar nu cred), apoi cazu pe ginduri. Nu stie, vezi, Susufix ce sa faca. Sa se dea cu capul de pereti sau sa nu se dea? Isi spunea el: Sa ma dau eu cu capul de pereti sau sa nu ma dau? Si daca o sa se dea, de ce fel de pereti sa se dea? De aia de beton sau de aia de caramida? De care e bine sa se dea? De aia de beton sau de aia de caramida? Oare e bine sa ma dau de aia de beton sau nu-i bine? Mai bine ar fi sa ma dau de aia de caramida. Da’ de care? De care caramida? De aia arsa sau de aia nearsa? De aia cu gauri sau de aia fara gauri?
Susufix isi sterse nasul si murmura ca pentru el: da’ de ce de aia fara gauri? Susufix se ridica, deschise fereastra si se apleca peste pervaz. Baiatul vecinului incerca sa prinda cu un cirlig un pui de cioara de pe balconul vecinului de mai jos.

In bucatarie, nevasta-sa statea pe un scaunel cu miinile in poala si privea – ea stie unde. Susufix ridica capacul de la oala de ciorba. Mesteca de citeva ori. Puse iar capacul, o intreba pe nevasta-sa ce face. Femeia tresari. Susufix se uita, nu se stie de ce, la ea foarte atent si vazu ca nevasta-sa cam imbatrinise. Ai cam imbatrinit, spuse Susufix. Stia ca nevasta-sa n-avea cum ii raspunde. De vreo cinci zile amutise. Susufix nu putea spune cu precizie daca vorbise vreodata. De douazeci de ani, de cind erau impreuna, asa o stia. In bucatarie, cu miinile in poala si cu privirea intr-un punct fix.
Oare ce sa ma fac? spuse Susufix tragindu-si un scaun si asezindu-se in fata ei. Femeia isi muta privirea pe fata lui. Nasul lui Susufix era rosu. Incerca sa i-l atinga cu aratatorul, dar Susufix se trase la timp. Sa ma dau sau sa nu ma dau? ofta Susufix. Ii intinse hirtia cu dreptul de a se da pe care o gasise dimineata in cutia postala. Nevasta-sa lua hirtia, o intoarse pe dos, o cerceta citeva clipe, apoi o intinse sovaind. Ce spui? Nevasta-sa da din umeri. Stiam eu, izbucni Susufix, ca nu-mi esti de nici un folos.

In parc, Susufix se aseza pe o banca framintindu-si miinile. Da sa se ridice, se ridica pe jumatate, se asaza. Si tot asa. Linga el un mosneag omoara niste furnici cu bastonul. Susufix ii intinde Dreptul. Mosneagul se uita, isi aprinde pipa si zice: Draga domnule, azi-noapte, vezi bine, eu am avut un vis. Ce vis? tresare Susufix. Un vis, draga domnule. Dar, vezi, nu era un vis din ala de care visez eu de obicei… Da’ de care era? Era de altu’, ma lasi sa spui? Da, desigur, spuse Susufix impaturind si despaturind Dreptul. Pe mine ma intereseaza visele. Eu visez… Ma lasi, bre? Da, ma scuzati. Apai cum? Eu… Se facea ca eram un porc cu aripi. Da’ n-aveam picioare. In loc de picioare ghici ce-aveam? Susufix isi rasfringe buza a nestiinta. In loc de picioare aveam niste capre! Ha-ha-ha! Si alea baltate… Cind deodata Colonelul tusti de dupa coltul gardului! Si fuga-fuga-fuga dupa mine. Care Colonel? indrazneste Susufix. Colonelul meu de unde-am facut eu razboiul. Ce, mata nu-l stii pe Colonel? Mosneagul il priveste cu atentie. Unul inalt si chel? face Susufix. Nu, domnule, unul scund si gras. Nu ti-a trimis asta Dreptul? Care Drept? zise Susufix ca prostit. Dreptul ce-l ai in mina, bre!… Ah, nu stiu… Nu-i semnat. De obicei astfel de drepturi nu se semneaza, zise mosneagul scobindu-se in nas. Pe vremea mea inca le mai puteai primi semnate. Acum, in nici un caz. Ati primit si dumneavoastra? sari Susufix. Pai? Unde-am ramas? A… Cind sa ma prinda… afurisitele de capre nu ma prea ajutau, behaiau tot timpul, in loc sa alerge, ha-ha! Zbirr! imi iau zborul si-l las cu buza umflata. Bravo! se bucura Susufix. Da’ ce, crezi ca el se lasa? Nu se lasa! Pun mina pe pusca si poc-poc! Imi omoara doua capre de picioare. Ma las intr-o prapastie… Si-acolo ce sa vezi? Cad intr-o apa. Acum nu mai eram porc… eram om ca toti oamenii. Stii ce bine-notam? Nu stiu. Inotam foarte bine… Mai, mai!… O placere!…
Deodata, Susufix tisneste in picioare si-o ia la fuga spre „Statuile Voievozilor“ din apropiere, fluturind deasupra capului Dreptul. Mosneagul se uita o clipa in urma lui, apoi cu bastonul cauta prin pietris niscaiva furnici. Hi-hi! l-am hotarit, l-am hotarit!…
Striveste doua furnici dintr-o data si se sterge la gura multumit.