OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Pentru ea, singura cale de atac este să încerce să fisureze, prin dizlocarea unor segmente social-democrate, aparent solida coaliţie creată ad-hoc în jurul stimabilului primar sibian Klaus Johannis. Tentaţia există, deşi PSD s-a fript în trei rînduri cu un minister şi un serviciu de informaţii care i-au tocat şi bruma de credibilitate pe care o avea. Poate refuza PSD preluarea Internelor, la schimb cu sprijinul pentru Croitoru, după ce a agitat sperietoarea cu fraudarea alegerilor în favoarea lui Traian Băsescu? Totuşi, ultimele două săptămîni au arătat un PSD greu de manipulat şi neutralizat, descumpănitor pentru Traian Băsescu. Social-democraţii au ieşit din Guvern, mai mult, au fost contributori decisivi la viitura care a măturat cabinetul minoritar şi apoi la soluţia onorabilă Johannis, ignorată, acum, de un preşedinte mult prea voluntar. Şi care, în criză de idei, a reluat tema ocultei care a vrut să-l doboare în 2007 şi care s-ar folosi, acum, de o figură publică respectată – Klaus Johannis – pentru a-şi acoperi fărădelegile. Conflictul este vechi şi nu-şi va găsi, lesne, rezolvarea. Pe de altă parte, se justifică temerea, exprimată de cei mai alarmişti dintre comentatorii ostili lui Traian Băsescu, potrivit cărora s-au sădit, deja, germenii unei dictaturi personale sau ai unui regim autoritar? Nicidecum. Explicaţia crizei rezidă în supradoza de iraţional din gesticulaţia principalelor personaje ale acestei poveşti. Iar Constituţia, în loc să pună pe şine instituţii şi autorităţi ce riscă să derapeze, lasă loc derivei. Traian Băsescu are dreptul, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, să-l ţină cu obstinaţie în postura de rezervă de lux pe favoritul pentru funcţia de prim-ministru al unei majorităţi clare, constituite ad-hoc, şi poate chiar al publicului.

 

S-a achitat de obligaţia formală de a consulta partidele şi a luat decizia pe care a considerat-o potrivită. Că ea contravine bunului-simţ – parte a sloganului deja ofilit al candidatului de la Cotroceni –, acest lucru nu are nici o impor-tanţă. Că riscă să prelungească impasul politic, iarăşi nu este relevant într-o ţară guvernată de pasiuni, orgolii, sete de putere. Constituţional, Traian Băsescu este acoperit. Cum protejaţi de prevederile Legii Fundamentale au fost şi celebrii „322“, care l-au suspendat pe şeful Statului în 2007, în pofida Curţii Constituţionale, care nu descoperise temeiurile acestei măsuri. Formal, Parlamentul a consultat Curtea, deci a bifat procedura. Aceeaşi Constituţie lacunară, echivocă pe alocuri, îi permite, pe de altă parte, preşedintelui să introducă o procedură sui-generis, aceea de a desemna prim-ministrul dintre exponenţii partidului ce deţine cel mai mare număr de mandate în legislativ. Sau să renunţe la a doua propunere, în cazul eşecului primeia. Este varianta pe care pare să o privilegieze Traian Băsescu, în condiţiile unui previzibil vot împotriva Cabinetului Croitoru. Ceea ce nu-i permite, totuşi, Constituţia este să dizolve Parlamentul în ultimele 6 luni de mandat, aşa cum ameninţase jucătorul la cacialma de la Cotroceni, mizînd pe frica tradiţională a aleşilor că-şi vor pierde posturile.

 

Dar ar putea să o facă în cazul în care va cîştiga alegerile? Aceasta este întrebarea la care se chinuie, probabil, să răspundă constituţionaliştii din jurul preşedintelui. Teoretic, nisipul din clepsidră începe să se scurgă din ziua primei solicitări a votului de încredere din partea premierului desemnat. Din acel moment, trebuie să treacă 60 de zile iar cel puţin doi candidaţi la şefia Guvernului să fie respinşi în Parlament pentru ca preşedintele să poată deschide procedura dizolvării. Se impune reluarea acestei proceduri odată cu intrarea în alt mandat prezidenţial sau ea se poate moşteni intactă de la un preşedinte la succesorul său? Frontul anti-Băsescu acuză natura conflictuală a acestuia, prezidenţialismul său excesiv şi tentaţia slab disimulată de a forţa corsetul constituţional. Experimentul Băsescu asupra Constituţiei, provocator, dar traumatizant din cauza confruntărilor şi a blocajelor pe care le-a generat, se va încheia pe 6 decembrie, doar dacă actualul preşedinte pierde şi pleacă un an pe mare. Tabăra Băsescu pare izolată şi slăbită. Disputa este însă departe de a se fi tranşat. Din criza politică s-ar putea ieşi după 6 decembrie, dar fără garanţia că nu va apărea alta.