OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intr-o singura saptamina de la alegerea noului presedinte al Romaniei in persoana lui Traian Basescu, pe scena noastra publica atmosfera s-a aprins peste orice asteptari, s-au inregistrat teribile evenimente-surpriza, s-a negociat intens in culise si s-au luat decizii care ar putea influenta major politica autohtona in perioada urmatoare.

A fost – mai intii – anuntul ferm al presedintelui ales cu privire la desemnarea viitorului prim-ministru: el va fi liberalul Calin Popescu Tariceanu si nu un reprezentant al PSD. Argumentele lui Basescu: intii – votul pe care electoratul i l-a acordat pentru un mesaj de schimbare, anti-coruptie, anti-PSD; si avantajul (minim, dar avantaj) al Aliantei PNL-PD in Parlament fata de PSD: 161 de membri ai legislativului fata de 160 (detaliul decisiv la acest capitol a fost neinregistrarea juridica a Uniunii PSD+PUR, constituita doar ca o coalitie electorala, in timp ce Alianta s-a inscris la tribunal inca de la fondare). Basescu a mai lansat si un argument de presiune foarte eficace: convingerea sa ca, daca nu va putea fi validat un guvern PNL-PD, sint necesare alegeri anticipate. Or, perspectiva nu le suride partidelor mici, care s-ar putea sa nu mai acceada in Parlament in cazul unui nou scrutin popular (UDMR ar putea scadea sub pragul de 5% daca intra in cursa si Uniunea Civica Maghiara, iar PUR ar putea fi lasat pe cont propriu de catre PSD). Dar poate ca si printre proaspetii legislatori ai PSD se vor fi aflind unii mai tematori de o eventuala pierdere a scaunului (fotoliului) parlamentar in cazul refacerii listelor pentru un vot anticipat…

Deocamdata, UDMR a decis trecerea de partea Aliantei PNL-PD, in timp ce PUR ezita. Iar grupul de lideri ai Blocului National Sindical intrati in Parlament pe listele PRM si-a anuntat ralierea la liberal-democrati.
Dupa ce presedintele ales, Traian Basescu, a preluat initiativa politica, au urmat gafele lui Ion Iliescu: decorarea, intre zeci de alte persoane, a nationalistilor Corneliu Vadim Tudor si Gheorghe Buzatu, si gratierea unui grup de infractori, intre care un fost tortionar comunist, citiva functionari dovediti corupti si insusi liderul de mai an al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, comandantul paramilitar al formatiunilor de ortaci care au luat cu asalt Bucurestiul la inceputul anilor ’90 si care au luptat in cimp deschis impotriva fortelor de ordine ale statului roman in 1999, pe cind incercau sa repete isprava cuceririi Capitalei. Reactiile interne si internationale la aceste ultime actiuni ale lui Ion Iliescu in exercitiul functii prezidentiale au fost extrem de sonore si au influentat direct negocierile pentru constituirea unei (unor!) majoritati parlamentare, amindoua blocurile politice mari – PNL-PD, respectiv PSD – incercind sa-si faca jocul.

In sfirsit (dar… departe de sfirsit!), luni 20 decembrie – alegerea presedintilor celor doua Camere. Candidatii PSD au avut cistig de cauza, semn ca grosul parlamentarilor PRM i-au votat. Faptul ca social-democratii l-au propus din nou la Senat pe Nicolae Vacaroiu, figura mai degraba a trecutului decit a prezentului nostru politic, indica un slab elan reformist; iar desemnarea lui Adrian Nastase la Deputati echivaleaza cu o renuntare la dorinta formarii unui cabinet PSD, pentru a carui conducere Nastase fusese indicat ca favorit.
Tot luni, tirziu in noapte, in jurul orei 23, presedintele Basescu a depus juramintul in fata Camerelor reunite si a rostit un discurs de inaugurare a mandatului sau: protocolar, dar si – cum altfel?! – bataios, polemic fata de guvernarea de pina acum. Urmeaza desemnarea premierului si noi turniruri, in culise si la lumina zilei. De Craciun si de Anul Nou 2005, politica romaneasca nu-si ia vacanta!…