Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Septembrie   |   Numarul 439   |   După liberali, ţara seamănă cu zona Pipera

După liberali, ţara seamănă cu zona Pipera

Autor: Ciprian CIUCU | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Institutul Naţional de Statistică (INS) şi liberalii raportează o creştere economică demnă de invidiat, la care nici nu visam cu cîţiva ani în urmă. Cum de stăm aşa de bine şi noi nu ştim? Guvernarea preponderent liberală din ultimii patru ani (cu prim-ministru liberal şi cu majoritatea miniştrilor aşijderea) nu s-a remarcat prin cine ştie ce mari reforme economice, cu excepţia, poate, a introducerii cotei unice de impozitare de acum patru ani, la începutul mandatului lor. Nu prea au mai avut multe de privatizat, reforma administrativă a stagnat, cea din Sănătate a rămas la stadiul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, iar cea din Educaţie, pur şi simplu nu a existat. Se pare că liberalii noştri au dus principiul liberal al nonintervenţiei statului, în economie şi în general, la extrem. Nu ştim dacă au făcut-o pentru că au fost mult prea ocupaţi din cauza luptei cu preşedintele Traian Băsescu şi a situaţiei defavorabile din Parlament, cu lipsa unor resurse umane valoroase şi capabile să producă reforme, sau pur şi simplu pentru că şi-au urmat unul dintre principiile dragi, cel al nonintervenţiei. În urma guvernării liberale, ţara seamănă foarte bine cu situaţia îmbogăţiţilor din zona Pipera: case scumpe, haine scumpe, SUV-uri, toate pe nişte străzi pline de hîrtoape şi fără sistematizare, bătute de oameni fără prea multă educaţie.

 
Avem o creştere economică spectaculoasă de circa 9%, un produs intern brut bunicel de 196 miliarde de lei, o valoare a punctului de pensie mare, şi o rată a şomajului neglijabilă, de 3,8 %. Dar se simt toate acestea în nivelul nostru de trai? Nu prea. Infrastructura României este în continuare foarte proastă, iar nivelul scăzut de educaţie şi de calificare a majorităţii absolvenţilor de învăţămînt liceal şi superior, dă bătăi de cap angajatorilor. Ritmul construcţiei de autostrăzi şi de drumuri, în general, este foarte scăzut, infrastructura socială (spitale, adăposturi, centre sociale etc.) încă mai aşteaptă proiecte finanţate din fondurile structurale, iar infrastructura şcolară face ca în fiecare an prea multe şcoli din ţară, în special din mediul rural şi din oraşele mici, să înceapă anul şcolar fără autorizare de funcţionare.
Toate aceste lucruri nu se fac aplicînd principiul nonintervenţiei. Piaţa şi „mîna invizibilă“ nu vor realiza proiectele majore de care avem nevoie, cum ar fi sute de kilometri de autostrăzi. Toate acestea au nevoie de proiecte guvernamentale majore. Capitalismul poate fi incompatibil cu planificarea economiei (de stat), dar el nu este incompatibil cu ideea de proiect.
 

Liberalii vor folosi în campania electorală datele oferite de INS, dar nu le va fi suficient. Chiar dacă predau guvernarea şi lasă ţara mai bine decît au găsit-o, ei nu vor putea spune că, prin reformele impuse, ţara a atins potenţialul maxim de dezvoltare.

Discrepanţele imense între urban şi rural, inclusiv în ceea ce priveşte educaţia, valorile şi mentalităţile populaţiei, coroborate cu sărăcia, îl vor face pe cetăţean mult mai receptiv la pomenile electorale sau la mita electorală, sub formă de mici şi diverse sacoşe, decît la mesajele privind creşterea economică, pe care majoritatea nu o resimte în nivelul de trai. Iar liberalii, la fel ca toţi competitorii lor politici, ştiu acest lucru. Cu atît mai mult cu cît, introducerea votului uninominal pe colegii teritoriale îi va aduce pe cei ce se vor aleşi, mai aproape (inclusiv din punct de vedere fizic) de alegătorii pe care îi vor convinge mai uşor cu pungi.



 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
AVALON. Modelul prezidenţial
La telefon, Ion Vinea
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Exponatul
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
Cele mai recente comentarii
Cand "executia simbolica" a tatuclui Base?
Prea multa patima
MEMORIA-I OCHIUL TIMPULUI ( şi nu numai d-lui. Peter Dan)
da, da,
vaz ca,
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV