OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dramaturgul Nicoleta Esinencu nu era în Republica Moldova în timpul manifestaţiilor de la Chişinău. Aflată din februarie într-o rezidenţă în Germania, a participat la acest dialog pe Messenger, într-o perfectă logică a primei „revoluţii transmise on-line“.

Netrăind la Chişinău, mi-e foarte greu să-mi dau seama ce se întîmplă: pe de o parte, e Voronin, care în mod evident deturnează fapte, pe de altă parte, e presa democratică, inflamată, reacţionînd umoral, fără grija de a oferi şi dovezi pentru afirmaţiile pe care le face, şi la fel de radicală, în sens invers, precum comuniştii. Aşa că te întreb pe tine: ce se petrece acolo?

Nici eu nu sînt acum la Chişinău. Încerc să-mi dau seama de aici, din Germania, ce se întîmplă. Asta cu denaturarea e o problemă mai veche în presa din Moldova, pe de o parte, unii n-au dovezi, dar afirmă, pe de altă parte, alţii fabrică ştire după ştire. Înscenează.

Orice-ar spune Voronin şi „o parte a presei“ de la Chişinău, protestele n-au nici o legătură cu unirea cu România, sînt eu convinsă.

Eu cred că majoritatea tinerilor şi-o doreşte şi e dreptul lor să şi-o dorească. Iar atunci cînd tinerii ies în stradă să protesteze, exprimă ce-şi doresc. La Chişinău tot timpul s-au strigat, la toate protestele, cu excepţia celor comuniste, lozinci prounire. Asta face parte, parcă, în mod firesc, deja, din tineret.

„Scoateţi vama,/Vrem la mama“, „Trăiască, trăiască şi-nflorească/ Moldova, Ardealul şi Ţara Românească“ au fost, poate, cele mai răsunătoare scandări în timpul manifestărilor de la Chişinău.

De ce şi-o doresc, din cauza Uniunii Europene?

Acum depinde, mulţi dintre ei şi-o doresc din cauza adevărului, alţii, din cauza UE.

Care adevăr, ăla istoric?

Da, ăla istoric. De care ei n-au avut parte. Sună patetic şi banal, poate. Eu cred că e naiv, în primul rînd.

De ce?

Pentru că trebuie să învăţăm şi să ne asumăm o istorie, înainte de toate. Nu putem face delete la sute de ani de istorie, la fel cum nu putem face delete la ceea ce se întîmplă azi.

Adică ce se întîmplă azi? Comuniştii au fraudat după o reţetă perfectă, crezi c-o să se aleagă ceva de renumărare?

Da, ne-am putea alege cu o majoritate comunistă. Pentru mine problema nu se mai pune din punct de vedere al alegerilor. Ceea ce s-a întîmplat după alegeri e începutul unei dictaturi la Chişinău.

Începutul sau continuarea?

Nu ştiu ce să zic. E apogeul? E prima oară cînd am simţit frică. De aici, din Germania, mi-e frică. E dictatură. Începutul ei, apogeul sau continuarea, cred că nu mai contează acum. Lumea evită să zică acest cuvînt. Opoziţia evită să pronunţe acest cuvînt. Eu zic că e dictatură.

„Două babe merg la vot,/ Una-i moartă, alta-i vie,/ Cîte voturi au să fie?“, întrebau protestatarii de săptămîna trecută. În Republica Moldova, viza „Votat“ se aplică pe o foaie volantă adiacentă buletinului de identitate, numită „fişă de însoţire“, care are înscris domiciliul cetăţeanului. Nici nu trebuie produse buletine false, e suficientă emiterea mai multor astfel de fişe, iar votantul se poate deja înscrie pe tot atîtea liste suplimentare în alegeri cîte fişe i se oferă.

Cum ai simţit frica?

Nu ştiu să zic cum am simţit. E prima oară cînd am realizat cu adevărat ce înseamnă puterea şi că de fapt pentru putere nimic nu contează. Dar chiar nimic, doar puterea.

„Iura şi cu Vova/ Ne-au furat Moldova“, se striga la Chişinău. Intrat în Parlament cu un discurs proromânesc, Iurie Roşca şi al său Partid Popular Creştin-Democrat (PPCD) au trecut de partea comuniştilor, votînd după indicaţiile acestora. În 2009, PPCD nu a mai trecut pragul electoral, pentru a cărui ridicare ei înşişi votaseră.

Dar totuşi comuniştii au avut toată puterea şi pînă acum, iar ce înseamnă puterea am aflat şi cînd Iurie Roşca a trecut de partea lui Voronin.

Eu nu vorbesc de comunişti acum, eu nici nu cred că ei sînt comunişti, mai degrabă monopolişti de ţară, la fel ca-n Transnistria. Da, atunci am aflat ce înseamnă puterea, sau, mai bine zis, ce înseamnă politica. Dar ştii, sînt lucruri mai serioase: că nu ştim ce e mai important pentru noi – că am făcut prima revoluţie pe Twitter şi o să ne dea la CNN sau că cineva şi-a făcut jocul cu ajutorul nostru. Că există o întreagă ţară care acceptă asta. Eu vorbesc de medicii care ascund, de politiştii care ne bat, de jurnaliştii care dau asta pe posturile naţionale, de purtătorii de cuvînt ai ministerelor, care în fiecare dimineaţă vin la serviciu ca şi cum nimic nu s-ar întîmpla, ba dimpotrivă, mai apar şi la televizor în timp ce tineri nevinovaţi sînt maltrataţi în secţii de poliţie, în timp ce lumea se teme să mai iasă din casă sau să vorbească la telefon... Ăsta ar fi al doilea lucru. Iar cînd vorbesc de putere, nu mă refer doar la Moldova şi la ce se poate înscena cu dat foc la Parlament şi la Preşedinţie, vorbesc despre ce înseamnă Rusia, de întîlnirea de pînă la alegeri a lui Voronin, Medvedev şi Smirnov şi despre ce se întîmplă azi.

Au negociat o ţară ca pe-o căpiţă de fîn.

Nu cred că cineva a negociat. După mine, ăsta e ultimul cadou pe care putea să-l facă Voronin Rusiei, în calitatea sa de preşedinte: MOLDOVA. Sau mai bine zis, pe care l-a făcut.

Arestarea, la Odesa (pe motiv de finanţare a „loviturii de stat“), a lui Gabriel Stati, miliardar moldovean cu dublă cetăţenie, română şi moldovenească, susţinător al partidelor democratice de la Chişinău şi principalul concurent în afaceri al fiului liderului comunist de la Chişinău, Oleg, repetă modelul Berezovski. În timp ce se negociază extrădarea, firmele lui Stati sînt verificate la Chişinău şi, probabil, nu mare lucru va mai rămîne din ele pînă cînd se vor încheia pertractările cu ucrainenii.

De ce oamenii au răbdat – pe Voronin, pe fii-su, pe Iurie Roşca – atîta vreme?

Pentru că moldovenii sînt foarte răbdători şi cred că asta e o calitate. Pentru că un gard în jurul casei e mai important decît unde învaţă copilul tău. Pentru că sîntem eroi pe bloguri şi facem revoluţii click-click. Pentru că tot noi ieşim la TV şi zicem că băiatul ucis de poliţie a fost intoxicat cu gaz. Pentru că aducem de acasă covoare la spitalul din sat, atunci cînd vine prim-ministrul, ca să vadă cît de bine e în spitalul nostru. Pentru că n-are cine să ne apere. Pentru că părinţii noştri sînt plecaţi. Pentru că nici părinţii noştri nu mai ştiu cine sînt. Sau poate pentru că sîntem români?

Tu eşti româncă?

Da. Dar nu-mi trebuie un paşaport pentru asta.

De ce n-ai votat?

Fiindcă n-a existat opţiunea împotriva tuturor şi nu cred că avea mare sens să merg la Frankfurt ca să invalidez un buletin de vot.

De ce nu cu opoziţia?

Pentru că trebuia să aleg dintr-un căcat mai mare un căcat mai mic şi chiar refuz să fac asta, Pentru că erau cam mulţi, nu? Şi n-au învăţat nimic din lecţia asta. Pentru că vor în NATO şi eu nu vreau etc. Pentru ei, nu există oameni, există doar voturi. Eu nu din ignoranţă nu m-am dus să votez (chiar dacă Moldova ar merita şi asta). Acolo, chiar şi comuniştii ţi-l bagă pe gît pe Dumnezeu. 

Tu ce-ţi doreşti mai mult şi mai mult pentru Moldova?

Oameni care, dacă nu pot gîndi, măcar încearcă s-o facă. Nu mai vreau mintea moldoveanului de pe 7 aprilie.

Ce-o să fie acum, după tine?

Păi, Rusia o să-şi ia cadoul şi ceilalţi or să se facă de parcă n-ar vedea.

Şi cu moldovenii cum o să rămînă?

La fel cum a rămas şi pînă acum, din păcate. Viaţa continuă. Trebuie să muncim, să jucăm o nuntă mare pentru copii şi să le cumpărăm o casă. Ăsta e adevăratul simţ civic: casa şi gardul.

Portalul info Unimedia a anunţat luni că firma lui Oleg Voronin va efectua reparaţiile la Parlament şi Preşedinţie, cu bani proveniţi din fondurile guvernamentale destinate învăţămîntului.