OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Deindata ce Apelul GDS pentru stoparea lui Corneliu Vadim Tudor in turul al doilea al alegerilor prezidentiale a fost redactat, joi 30 noiembrie, a inceput recoltarea semnaturilor unor intelectuali proeminenti. Foarte curind, pe linga numeroasele accepturi, au aparut si refuzuri, insotite de explicatiile de rigoare. Mesajele electronice care le contineau au fost trimise la seturi intregi de adrese, astfel incit pozitia celor in cauza sa fie cunoscuta de cit mai multi interesati. Avalansa de e-mail-uri care s-a stirnit astfel constituie – in fapt – inceputul unei adevarate dezbateri intelectuale provocate de alegerile anului 2000, si anume dincolo de discutia strict politica, jurnalistica, partizana s.a.m.d. Sigur ca, in imediat, miza momentului e soarta concreta a guvernarii. Insa, dincolo de rezultatele competitiei propriu-zise, in joc sint teme mari precum filozofia democratiei si criteriile ei majore de functionare, statutul si responsabilitatea morala si politica a intelectualilor etc. In consecinta, am selectat secvente din aceasta corespondenta electronica incrucisata, in prelungirea careia speram ca dezbaterea astfel anticipata chiar se va porni. (Am reprodus textele ca atare, pastrind marcile comunicarii epistolare. Am adaugat – doar – diacriticele romanesti, inoperante in fisierele de posta electronica. Adresarile catre „Andrei“ il vizeaza pe Andrei Oisteanu, care a expediat din partea GDS invitatii de a semna apelul.)

Draga Andrei,

Subscriu (in circumstante personale similare: ca salariat al Europei Libere) la cele scrise de Victor Eskenasy sintr-un mesaj anterior – n.red.t. Apelul este redactat intr-un stil GDS-ist care, vai, in ultimii ani a evoluat spre o combinatie aproape uluitoare de diletantism si superficialitate. Trist, foarte trist atunci cind ne amintim de unde a pornit. Dar, in afara celor scrise de Victor, as mai avea de adaugat unele aspecte personale.

In eventualitatea ca as semna acest apel, mi-as gasi semnatura alaturi de citiva membri ai GDS care (involuntar, desigur, dar vorbeam mai sus de „dilentantism si superficialitate“) au contribuit la legitimizarea lui Vadim. Apararea pe care au oferit-o aceste persoane (in numele dreptului la libertatea de exprimare) unor negationisti sau minimalizatori ai Holocaustului, pozitiile pe care altii din cadrul GDS le-au luat in „disputa“ (numai disputa nu a fost!!) in jurul articolului lui George Voicu si denaturarea fortata a acestui articol, ralierea multora dintre voi, mai apoi, la linia anti-„political corectness“, ei bine, toate acestea si altele nu au deranjat pe nimeni sau nu au deranjat destul pentru a face efortul de a examina ce era (si este, probabil) comun intre Vadim si ei. O lectura superficiala a Romaniei Mari si a articolelor aparute in publicatii „pro-occidentale“ ar fi fost indeajuns. Asa cum ar fi fost indeajuns o lectura a Adevarului si a Romaniei Mari. Chiar unii care s-au distantat de aceste posturi au facut-o combinind distantarea cu luari de pozitii similare cu cele ale lui Vadim in falsa problema a „Holocaustului rosu“, a asa-zisei competitii care ar exista fata de „monopolizarea suferintei“.

In fata acestor fapte, asa cum ti-am spus personal la Ierusalim cind ne-am vazut ultima oara, nu ma mai simt dator sa apar o elita in care imi pusesem mari si naive sperante, cu atit mai putin doresc sa-mi vad semnatura alaturi de unele nume ce figureaza chiar pe lista ta. Am fost definit de unii din membrii fondatori ai GDS acum10 ani ca „obsedat de Vadim“. Poate „lucid de Vadim“ era mai nimerit, asa cum se descopera acum. Altii, in schimb, m-au acuzat (ridicol, cum bine stii) de „pacatul invers“, acela de a fi neglijat activitatea lui CVT, pe care am urmarit-o public (adica scriind despre ea nu din 1990, ci inca inainte).
Pe scurt: Nu de mine aveti nevoie! Sau unii din voi incep acum sa-si aminteasca ca „monitorii“ pe care ii denuntati prin 1998-99 au fost totusi necesari in 1990-1996 si in curind devin din nou necesari? Pe aceia ii asigur ca nu au de ce sa se teama: de un CVT voi continua sa ma ocup indiferent de ce vor face ei in situatia “rasturnata“. Ca si, de altfel, de Ion Iliescu!
Cu salutari amicale

Michael SHAFIR
Praga


*

Draga Andrei,

Nu am sa semnez apelul. Aceasta decizie nu are nici o legatura cu tine si nici cu GDS -ul. Nu trebuie sa-ti spun nimic in legatura cu ceea ce am facut aici si in scris, si politic, si arhivistic impotriva amenintarii care pindeste acum Romania. Am fost si ramin aliatul fidel al democratiei romanesti, atit cit exista ea.
Dar nu pot sa uit cum am fost tratat(i) de o parte importanta a elitei intelectuale romanesti pentru ca am indaznit sa trag(em) niste semnale de alarma pe deplin justificate. Elitele poltice si intelectuale romanesti sint resposabile pentru acest dezastru fie si numai prin ignorarea semnalelor prevestitoare (exista exceptii fericite, dar ele constituie o minoritate jenanta prin numarul lor redus). Si semnele prevestitoare au fost multe din 1989 incoace. Antisemitismul romanesc nu apartine numai extremistilor. Este mainstream si a fost cultivat si de unii viitori semnatari ai apelului.
Cum bine stii, nu vei gasi la mine niciodata nici o urma de compromis cu xenofobia si antisemitismul romanesc, indiferent de unde vin ele. Vei vedea si in viitor dovada acestei afirmatii.
Cu aceleasi sincere urari de bine,

Radu IOANID
Washington, D.C.


*

Draga dle Oisteanu,

Din nefericire nu pot deschide apelul atasat. V-as ruga sa-l trimiteti din nou – in format text, a.*txt – ca sa poata fi citit de toata lumea. (Presupun ca si altii au probleme de convertire.)
Deoarece nu stiu ce contine textul, nu-l pot semna. Pot insa sa va spun de pe acum ca nu voi semna nici un text care nu condamna ascensiunea extremei drepte din Romania. Tacerea intelectualilor (respectiv minimalizarea pericolului radical de dreapta prin bagatelizarea gindirii nocive a unor intelectuali din perioada interbelica, a dictaturii militaro-fasciste etc.) fata de recrudescenta extremismului de dreapta a contribuit – indirect – si la ascensiunea unei formatiuni ca PRM.
Nimeni nu s-a scandalizat cind in Romania literara s-a cerut pedepsirea actiunilor anti-romanesti (PRM cere acelasi lucru), nimeni nu a replicat fata de cererea UFD de a se reintroduce pedeapsa capitala (PRM-ul vrea acelasi lucru), nimeni nu a condamnat publicarea manifestelor grupului NOUA DREAPTA (in Romania libera), in care s-au propagat idei anti-democratice si anti-occidentale, antisemite si antiminoritare, rasiste si xenofobe (concepte tipice si pentru discursul PRM-ist). As putea continua si cu alte exemple.

Multe salutari,
William TOTOK
Berlin


*

Draga Andrei,

Imi pare rau ca nu pot semna acest apel, caci mi se pare in total dezacord cu primul apel slansat de GDS pe data de 13 noiembrie si adresat candidatilor la presedintie ai coalitiei guvernamentale, carora li se cerea sa renunte in favoarea unia dintre ei – v. si Observator cultural nr. 38/2000, p. 7t. Imi vei spune ca situatia s-a schimbat, ceea ce e adevarat. Dar daca e sa se intimple raul cel mai mare, nu un apel, de orice tip, va duce la „mobilizarea intregului electorat democratic“. Cred ca e de bun simt sa asumam ca atit GDS, cit si Alianta sCivicat, ca si Solidaritatea Universitara sint egalmente culpabile pentru „somnul ratiunii“ care a nascut monstruoasa posibilitate ca C.V. Tudor sa devina presedinte... E ridicol sa ai de ales intre Iliescu si Vadim – dar asta e! „Nu va fi mai dulce hreanul decit ridichea“, cum spunea tovarasul Lenin. Poate ca intelectualii romani vor intelege, in sfirsit, ca politica este o meserie serioasa (si chiar onorabila, uneori!), iar samovarele care nu sint stirpite la timp, ca sa ma refer la un banc mai vechi, devin fatalmente locomotive! Sper sa... piarda Vadim, mi-e si rusine sa scriu ca sper sa iasa Iliescu!
Imi pare rau, nu de „morala“ mea, facuta de departe, aveai nevoie, draga Andrei. Dar, crede-ma, te rog, nici de semnaturi n-ai nevoie acum. Te incredintez de toata prietenia si dragostea mea si sper odata cu tine.

Dumitru Radu POPA
New York

*
Draga Andrei,

In ciuda “superficialitatii si diletantismului