OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Carmen ANDRAS
Romania si imaginile ei in literatura de calatorie britanica. Un spatiu de frontiera culturala
Editura Dacia, Colectia „Mundus Imaginalis“, Vol. 6,
2003, 452 p., f.p.


Volumul cercetatoarei Carmen Andras Romania si imaginile ei in literatura de calatorie britanica se inscrie in procesul postmodern de deconstruire a metanaratiunilor explicative, de neutralizare a logicii binare ce se vertebreaza in raporturi de putere, de subliniere dialogica a „non-pertinentei“ acesteia si a caracterului intersanjabil al termenilor acestor raporturi. Pornind la o analiza detaliata a constructelor mentale relative la spatiul nostru „de frontiera culturala“, studiul cauta mai intii sa-si precizeze locul pe care il ocupa in ansamblul comparatismului actual, panoramind principalele tendinte europene si americane: studiile culturale, postcoloniale etc., precum si matricea istoriei mentalitatilor, in care s-a articulat initial imagologia la noi. Abordarea este una interdisciplinara si paraseste de cele mai multe ori beletristica propriu-zisa pentru a trata, mai degraba, o structura discursiva „de frontiera“: jurnalul de calatorie.

Urmarind dihotomiile relevate de M. Foucault, Carmen Andras surprinde constituirea retelei orientatoare de sens („identitate si diferenta“) in aceste insemnari patrunse de filozofia Luminilor (materialul acopera indeosebi secolele al XVIII-lea si al XIX-lea). Nasterea scientismului si a tehnocratiei moderne a fost insotita de un reziduu imaginar, mai mult sau mai putin constient, in discursul oficial. In acest sens, este semnificativa aparenta de obiectivitate pe care diferitii calatori britanici vor sa o dea descrierilor frenologice, fizionomice ori rasiale, aparenta ce se dorea intemeiata pe experienta, dar care, in definitiv, divorteaza de realitate. Imperialismul apusean, ce-si intinde puntile dincolo de coloniile propriu-zise, a proliferat intr-un „imperialism al imaginarului“.

Scopul declarat al cartii este decomplexarea unei discipline – imagologia – ce nu si-a epuizat inca resursele in relatiile interculturale. Aceasta deoarece prejudecatile si stereotipiile continua sa functioneze si azi, ca in autodefinirea apuseanului ca „civilizat“, prin opozitie cu „barbarul“ rasaritean. Intreprinderea cercetatoarei se remarca printr-o atenta luare in considerare a principalelor aspecte ale vietii sociale romanesti, asa cum sint ele reflectate de calatorii britanici: limba si teoriile privind provenienta ei (latina pervertita de influenta slava), ospitalitatea si exagerarile ei semnificative (una dintre cele mai productive teme, intrucit, subliniaza autoarea, ea este toposul privilegiat al intilnirii alteritatii), mediul geografic (ce ar determina caracterul, in optica spectatorului apusean), superstitiile si filozofia iluminista a demistificarii etc.

Relatarile bazate pe „experienta“, demonstreaza Carmen Andras, nu pot fi decit superficiale, experienta fiind jonctiunea dintre impresie si orizontul preconstruit al cunoasterii starilor de lucruri in care acesti calatori Grand Tour-isti se misca deja. Spre exemplu, teoriile despre „bunul primitiv“ ce trebuie „civilizat“ de catre apusean, inainte de a fi eliberat de jugul Imperiului otoman, nu fac decit sa reflecte interesele politicii engleze pentru intretinerea mamutului otoman. In acest sens, capitanul Spencer se arata ingrijorat de rabufnirile nationaliste de la 1848, intrucit, afirma el, aceste popoare in cautarea identitatii nu sint capabile de autoguvernare, fiind semicivilizate. Imprumuturile directe din modul de viata occidental sint si ele resimtite cu suspiciune. In privinta petrecerii timpului liber, a luxului, de exemplu, atitudinea este una paradoxala: luxul nu este o inventie rasariteana sau romaneasca, dar in Apus era „aristocratic“ si „legitim“, pe cind, in partea aceasta de Europa, era un „viciu“.

Imaginii ceva mai recente, care a facut o cariera fabuloasa in Occident, aceea a monstruozitatii liminale ce ameninta metropola londoneza, inaugurata prin mitizarea demonica a lui Vlad Tepes de Bram Stoker, Carmen Andras ii opune exemplul lui Alan Brownjohn. Romanul Umbre lungi (1996) este construit polemic fata de imageria din Dracula (ce ascunde, de altfel, un puternic sentiment de culpabilitate pentru marginalul refulat). Tim Harker-Jones calatoreste intr-o Romanie ce a supravietuit dictaturii ceausiste; cunoaste o Romanie demna, dar nu mitizata. Exemplul lui Brownjohn este un prim pas in vederea recuperarii dialogice a unei imagini care sa permita apropierea culturala, scopul declarat al studiului lui Carmen Andras.