OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Esther STAROBINSKI-SAFRAN
Tufisul si Vocea
Traducere de Ticu Goldstein
Editura Hasefer, Bucuresti,
2003, 264 p., f.p.

Fiica a reputatului profesor Alexandru Safran (ultimul sef-rabin al Comunitatii evreiesti din Romania dinaintea instaurarii comunismului), profesoara de istoria gindirii iudaice la Universitatea din Geneva, Esther Starobinski-Safran isi propune sa surprinda in aceasta culegere de studii principalele dimensiuni si interpretari ale unor idei centrale ale iudaismului: semnificatia numelor divine, episodul Tufisului arzator, moartea si supravietuirea lui Moise, incercarea, Sabatul, Ierusalimul, hermeneutica lui Filon din Alexandria, conceptia maimonidiana a intelectului divin si providentei, experienta religioasa la Franz Rosenzweig, semnificatia preceptelor (mitsvot), existenta si neantul in hasidism.

Abordarea este una „istorica“ – asa cum marturiseste autoarea in prefata-care porneste de la textul Tanahului pentru a trece prin intreaga traditie hermeneutica iudaica - de la interpretarea rabinica: Midras, Talmud si Targum, trecind prin filosofia iudaica elenistica (Filon si Flavius Josephus), medievala (Maimonide, Nahmanide, Saadia Gaon) si moderna (Emmanuel Levinas, Martin Buber) pina la interpretarile mistice ale Cabalei si hasidismului. Elementul unificator este revelatia sub diversele sale aspecte (Numele divin, teofania, moartea ca sarut divin, ispitirea, ziua inchinata creatiei ca proces perpetuu, Ierusalimul ca manifestare a arhetipului celest, cele patru niveluri ale interpretarii unui text infinit, intelectul uman ca imagine a Intelectului divin si liant cu acesta, preceptele reprezentind, in irationalitatea si inexplicabilul lor, golirea, neantul care este conditia Fiintei in hasidism) modurile in care divinitatea se comunica si se impartaseste in fiecare dintre dimensiunile vietii spiritului.

Integrindu-se intr-o traditie interpretativa in care inovatia si interpretarea practic nelimitate sint totusi precis calculate si normate, Esther Safran nu isi propune sa deschida noi drumuri ale interpretarii biblice, ci sa surprinda unitatea in multiplicitatea si bogatia coplesitoare ale hermeneuticii iudaice. Fiecare dintre temele abordate este astfel urmarita prin prisma aparent atit de diverselor si diferitelor perspective, dezvaluindu-si abia astfel sensul unificator. Cartea se constituie astfel ca o imagine de o claritate geometrica a liniilor de interpretare iudaica a textului biblic si ca o foarte buna introducere in citeva dintre problemele fundamentale ale iudaismului.