OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ioan PALER
Romanul romanesc interbelic
Editura Paralela 45, Colectia „Deschideri“, Seria „Lyceum“, 260 p., f.p.


Cartea lui Ioan Paler este in primul rind un ghid pentru orientarea in labirintul teoretic si practic al romanului romanesc interbelic. Asemanatoare in intentie cu antologia Batalia pentru roman sau cu studiul lui Carmen Musat pe aceeasi tema, volumul de fata cuprinde doua mari sectiuni. Prima se ocupa de teoria romanului in epoca, a doua exemplifica cu ajutorul citorva texte.
Prezentarea teoriilor romanului se face in doua etape, urmarind pe de o parte „romanul in viziunea criticilor“, pe de alta parte „romancierii despre roman“. Ratiunea acestei delimitarii este probabil didactica, altfel G. Calinescu (prezentat de autor cu numele intreg) ar putea sa figureze la fel de bine in lista romancierilor sau Mihail Sebastian in aceea a criticilor. Opiniile sint prezentate indirect, sint reproduse doar citate din textele respective sub titluri eseistice: Mircea Eliade sau depasirea psihologismului, Mihail Sebastian intre teoreticianul rafinat si cititorul sensibil etc.
Discutarea romanelor preia clasificarea lui Nicolae Manolescu, adaugind celor trei categorii un capitol separat unde autorul discuta jurnalul lui Mihail Sebastian in termenii sugerati de catre o parte a criticii la aparitia lui, si anume caracterul romanesc al jurnalului.

In plus fata de exemplele clasice, Ioan Paler introduce si povestirea lui Panait Istrati Chira Chiralina in cadrul romanului de tip doric. Foarte amplu este discutat Baltagul lui Mihail Sadoveanu, romanele lui Liviu Rebreanu si Camil Petrescu. Schema este foarte generoasa si realmente folositoare pentru oricine vrea sa-si sistematizeze informatiile asupra peroadei. Intr-o ampla introducere sint rezumate toate atitudinile critice importante, controversele si concluziile, conturate intr-o adevarata istorie a receptarii operei respective. Urmeaza un text considerat semnificativ in cadrul romanului, reprodus si apoi analizat amanuntit. In cazul Baltagului de exemplu, este selectat pasajul venirii lui Gheorghita acasa, dialogul tensionat dintre el si Vitoria cu toate sugestiile anxietatii ei, dar si multitudinea de indicii cu privire la gospodaria munteneasca sau la obiceiurile oieritului. Analizele care urmeaza exploateaza toate aceste deschideri, reamintind principalele chei de lectura. Didacticismul unui asemenea demers nu e in nici un caz o scadere, ci o dovada ca literatura romana se poate preda pe intelesul tuturor fara a cadea in lipsa de profesionalism.