OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ion IANOSI
Thomas Mann: tema cu variatiuni
Editura Trei, Colectia „Filosofie“, Bucuresti, 2002, 416 p., f.p.


Studiile carturarului Ion Ianosi aproximeaza niste zone unde interfereaza si interactioneaza arta cu morala, istoria cu mitul, filozofia cu literatura. Subtil dialectician hegeliano-marxist, Ion Ianosi nu se poate desparti de conceptia conform careia lumea – reala sau fictionala – se organizeaza/se articuleaza prin contradictii, prin polarizare si tensiune; percepe insa aceasta lume construita antinomic prin prisma unui modernism „imblinzit“. Imperioasei nevoi de claritate, de reper sigur, de fundamente si de valori i se adauga, in cazul acestui ginditor, simtul relativitatii si o doza de scepticism. Ion Ianosi este un modernist nostalgic, constient ca istoria a intrat intr-o alta zodie; nu-si mai poate face iluzii si de aceea nici nu e tentat de fantasma naratiunilor legitimatoare, de teleologia sistemelor de gindire care vizeaza dizolvarea contradictiilor in sinteze utopiste. Constata cu finete existenta unor structuri, le plaseaza in istorie, vizind mai curind un „adevar-coerenta“ (in acceptiunea lui B. Russel) decit unul transcendental. Cu alte cuvinte, ginditorul se resemneaza acum sa observe, sa puna in relatie, sa reconstruiasca, fara ca demersul sau sa presupuna ambitia totalizatoare si tendinta teleologica. Poate ca de aceea in mai toate studiile sale Ion Ianosi nu-si alege ca obiect al reflectiei realitatea/onticul in se, ci o realitate mediata, aceea a literaturii. Abandoneaza astfel (macro)universul istoric si social, preferind un ciob de oglinda, (micro)universul literar.

Ion Ianosi decupeaza din istoria ideilor (prin intermediul careia contempla istoria generala) veacul care il fascineaza cel mai mult: jumatatea secolului al XIX-lea si jumatatea secolului al XX-lea sint bornele domeniului sau de interes/analiza – nu atit intins, cit foarte dens. De aici selecteaza citeva „virfuri“ – e singurul moment cind carturarul ce se defineste prin orgoliul obiectivitatii isi ingaduie sa-si manifeste subiectivitatea, alegind spre analiza doar autorii cu care consoneaza: nu Stendhal, nu Bergson, nu Proust, nu Gide, ci Tolstoi, Dostoievski, Thomas Mann, Sestov, Berdiaev, Fedotov, Hegel, Marx, Nietzsche, Kafka, Nabokov… Acestia constituie suportul unor reflectii asupra istoriei, asupra eticii si esteticii si, in ultima instanta, asupra conditiei umane. Reflectiile iau forma eseului, nu a gindirii sistematice (cu citeva exceptii poate: Estetica filozofica si stiintele artei, 1972 sau Estetica, 1978). Titluri ca Romanul monumental si secolul XX (1963), Alegerea lui Iona (1974), O istorie a filozofiei romanesti: in relatia ei cu literatura (1996) spun deja foarte mult.

Date fiind conditiile culturii si ale filozofiei contemporane, organizarea reflectiilor si judecatilor asupra umanului intr-o constructie sistematica de amploare si cu conotatiile celor de la finele veacului al XIX-lea este, evident, o imposibilitate. Ion Ianosi gaseste totusi calea potrivita pentru a nu-si reprima dorinta (dublata de vocatia) sintezei riguroase, solide: constructia sintetica a monografiilor dedicate lui Tolstoi, Dostoievski si Thomas Mann – scrise si publicate intr-o prima forma prin anii ’60-’70 si, de curind, republicate cu adaugirile/ameliorarile pe care autorul le-a considerat necesare. Dupa Tolstoi: romanul unei drame (1998, imbunatatire a variantei din 1991) si, in 2000 Dostoievski (volum ce reuneste doua carti mai vechi ale autorului, Dostoievski „tragedia subteranei“ din 1968 si Poveste cu doi necunoscuti: Dostoievski si Tolstoi din 1977) – ambele aparute la Editura Teora si formind o trilogie, concretizarea unui proiect epistemologic si romanesc depotriva –, Ion Ianosi ne ofera acum, la Editura Trei, monografia lui Thomas Mann.

Trebuie spus de la bun inceput ca monografia din 1965 dedicata prozatorului german este pina astazi singulara in peisajul romanesc. Nici cu traducerea unor studii despre Thomas Mann nu stam prea bine. Abia daca putem mentiona, ca traducere a unei lucrari fundamentale vizindu-l pe autorul Muntelui vrajit, monografia lui Klaus Schröter, Thomas Mann, aparuta in 1998 la Editura Teora. De fapt, cel care il impune pe Thomas Mann in cultura romana este Ion Ianosi. El isi scrie monografia, intr-un fel paradoxal, chiar inainte de traducerea in romana a romanelor celor mai importante ale prozatorului: Muntele vrajit, Iosif si fratii sai, Doctor Faustus. Impreuna cu Casa Buddenbrook, care il consacra pe romancier, bucurindu-se in doua decenii de o suta de editii germane, aceste romane formeaza nucleele in jurul carora Ion Ianosi isi dezvolta in 1965 analiza literaro-filozofica.

In prezenta editie (din 2002 de la Editura Trei) a monografiei, mai vechea analiza reprezinta doar o parte (o jumatate) a volumului, plasata sub denumirea de Tema. Cea de-a doua parte, consacrata Variatiunilor, grupeaza o serie de eseuri centrate pe scrierile mai putin importante (dar nu si mai putin revelatoare) ale lui Thomas Mann: povestirile, romanele „mici“ ca Lotte la Weimar sau Alesul, textele eseistice despre Wagner, Schopenhauer si Nietzsche, luarile de pozitie in privinta „problemei evreiesti“, a nazismului, a razboiului. Toate acestea contureaza mai bine, adaugate la materialul din 1965, profilul omului si al scriitorului Thomas Mann.
Spre deosebire de monografiile despre Tolstoi si Dostoievski, aceea avindu-l in obiectiv pe Thomas Mann accentueaza nu atit pe latura biografiei, cit pe aceea a concluziilor care se desprind din detaliile bio-bibliografice. De la particularitatea operei thomasmanniene autorul monografiei se inalta pina la un concept al destinului individual si colectiv. De la dilemele si polarizarile identificabile in creatia prozatorului, Ion Ianosi ajunge – cu subtilitate si cu logica irefutabila a rationalistului – la aporiile si contradictiile umanitatii insesi. Triada etic-estetic-politic este un leitmotiv al lucrarii despre Thomas Mann. Tot o constanta, de asta data in privinta „manierei“, este, in monografia lui Ion Ianosi, tendinta analogiilor matematice si muzicale.

Iubirea pentru simetrii si armonie a carturarului roman se suprapune perfect preferintei thomasmanniene pentru o anumita ritmicitate a epicului.
„Creatia sa este nu numai unitara, dar si perfect simetrica, geometric ordonata. Conventional segmentatele patru etape ale ei sint marcate, fiecare, de cite doua romane, unul «mare» si altul «mic», care se completeaza reciproc si comunica intre ele si pe verticala: epoca antebelica – Buddenbrooks, Casa Buddendbrook si Königliche Hoheit, Alteta regala; primul razboi mondial si anii ce i-au urmat – Der Zauberberg, Muntele vrajit si Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull, Marturisirile escrocului Felix Krull s…t; deceniul dictaturii hitleriste – Joseph und seine Brüder, Iosif si fratii sai si Lotte in Weimar; al doilea razboi mondial si perioada postbelica – Doktor Faustus si Der Erwählte, Alesul s…t. Romanele «mari» stau asemenea unor pietre de hotar in viata scriitorului: la aparitia primului avea 25 de ani, a urmatorului – 50, a celui de-al patrulea – 75. Mai mult decit atit, fiecare din aceste romane constituie un fel de centru gravitational al povestirilor, eseurilor, cuvintarilor, scrisorilor din respectiva etapa; prin intermediul lor se pot de fapt cunoaste integral preocuparile scriitorului“ (p. 41).

Extrem de interesante sint analogiile intre un Mefisto rus, Dostoievski, si unul german, Thomas Mann. Deschis spre interdisciplinaritate, Ion Ianosi dovedeste, in acelasi timp, disponibilitati pentru studiul comparativ, fie pe terenul gindirii speculative, fie pe acela literar. „Goethe si Tolstoi, copii «naivi» ai naturii, sanatosi si robusti asemenea pamintului din care-si trag seva, se afla la antipodul marilor «sentimentali», aristocrati ai spiritului, rafinati si bolnavi – la antipodul unui Schiller ori Dostoievski: Arta ne apare astfel in doua ipostaze fundamentale, dezvaluind doua tipuri de sensibilitate, doua cai posibile de urmat: «filozofia sanatatii» si «filozofia bolii», creatia obiectiv-clasica in opozitie cu cea subiectiv-romantica, Goethe sau Schiller, Tolstoi sau Dostoievski, plastica sau muzica“ (p. 50). Cu suplete argumentativa, Ion Ianosi arata cum opera lui Thomas Mann impaca aceste aparente contradictii – in fond, fetele aceleiasi medalii care este sufletul/spiritul uman contradictoriu sau care este arta…

In patru decenii Ion Ianosi a publicat mai mult de douazeci de carti. Ion Ianosi e mereu in actualitate; dovada ca numai anul trecut i-au aparut doua volume: monografia despre Thomas Mann si un foarte interesant volum de eseuri-confesiune Prejudecati si judecati la Editura Hasefer… Avem de-a face, neindoielnic, cu un ginditor-erudit si, intr-un fel, atipic – al controversatei modernitati tirzii…