OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

José Ortega y Gasset
Idei si credinte
Traducere din limba spaionla de Doina Lincu Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999, 217p., f.p.


Pentru majoritatea cititorilor, criticilor literari si a teoreticienilor, Spania reprezinta tara paradoxurilor. Spiritul spaniol a surprins dintotdeauna gustul „clasic“ european, i-a umilit rafinamentul manierist prin exuberanta stilurilor abordate, prin extravaganta coloraturii lingvistice, prin fantezia si seninatatea cu care a abordat asa-numitele subiecte „tabu“ pentru colegii lor din inima continentului. Cum ne-ar putea surprinde o Spanie care ii alatura pe un Cervantes, pe un Gongora, pe un Unamuno, pe un Ortega y Gasset – marii umanisti – dar se inroleaza sub steagul revolutionar al unui Franco? Cum am putea sa nu cedam tentatiei de a suspina dupa misterele exotice ale unei tari atit de insolite, in care omul ramine credincios in egala masura religiei, zimbetului unei fete frumoase si duelurilor sub clar de luna? Si cum am putea sa nu-l indragim pe un Ortega y Gasset care continua sa ne surprinda? Pentru ca Idei si credinte este o culegere de eseuri, articole, cursuri – unele incluse in opere mai vaste, altele inedite – si, prin urmare, asemeni unei oglinzi cu ape tulburi care trimite ochiului cititorului frinturi din ceea ce ne obisnuiseram sa asteptam de la opera unui scriitor complet. Un Ortega y Gasset atit de uman, atit de aproape de noi; un Ortega y Gasset ludic care isi schimba permanent mastile; o reteta culinara surpriza: putina filozofie se amesteca bine cu ceva psihanaliza, se condimenteaza cu studii de alteritate si se serveste alaturi de analiza politica. Tinuta de gala este interzisa!

„Viata este constitutiv o drama, deoarece este intotdeauna lupta frenetica pentru a urma sa fie de fapt ceea ce sintem in proiect“. Iata profesiunea de credinta tipica pentru un spaniol: eu-ul asa cum il percepe Ortega y Gasset nu poate sa nu fie eu, adica nu poate sa nu fie in lume, sa fiinteze in acord cu fiinta sa intima si, simultan, cu lumea/exteriorul care il inconjoara. Echilibrul instabil intre suflet, corp si exterior (perceput adesea sub numele de altul, diferitul) este tema asupra careia se repliaza necontenit condeiul lui Ortega y Gasset. Miscare de oglindire infinita ce il provoaca chiar si pe cititorul versat la eforturi interpretative. Bogatia tematica se imbina cu fluiditatea stilului intr-un tip de scriitura care nu se lasa circumscris unei lecturi finale, ale carui semnificatii sint potentate si reflectate la infinit intr-un veritabil joc de lumini si umbre.
Daca actualitatea unui scriitor se verifica acum o jumatate de secol prin citeva intrebari decisive, replica postmoderna ar fi: „Ce intrebari nu suporta un astfel de scriitor?“ Ortega y Gasset nu poate decit sa fie actual, contemporaneitatea lui consta in faptul ca spaniol fiind este in acelasi timp european, scriitor al inceputului de secol XX transcende granitele temporale.

Opera lui nu frizeaza absolutul expresiei, inchiderea, ci, mai degraba, fluiditatea, curgerea inspirata a temelor. Daca veti cauta in aceste eseuri (fragmentaritatea colectiilor reprezinta pentru orice scriitor o grea incercare) imaginea unui Ortega y Gasset plin de coerenta, veti fi surprinsi. Ceea ce atrage este chiar diferenta de stil, ambiguitatea continutului, lipsa referintelor, argumentatia „transparenta“. Seriozitatea de tip Ortega y Gasset se traduce prin nonsalanta expresiei. Ortega y Gasset a invatat avant la lettre lectia postmodernismului: re-descrierea. Majoritatea eseurilor reunite in prezenta colectie au fost revazute de Ortega y Gasset insusi pentru aceasta colectie, asa cum avea sa revada (sa re-citeasca, sa re-descrie) fiecare articol in momentul publicarii. Opera se repliaza in interior, incepe sa fiinteze in lume. Opera nu se incheie niciodata. Opera si scriitor suprima orice delimitare, resping orice „uniforma“ (in sensul lui Hermann Broch). Ortega y Gasset din Idei si credinte ne invita la o dieta pentru anti-somnambulici.