OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Judith BUTLER
Genul – un mar al discordiei. Feminismul si subversiunea identitatii
Traducere de Bogdan Ciubuc, postfata de Andreea Deciu, Editura Univers, Colectia „Sinteze“, Bucuresti, 2000, 240 p., f.p.


Eseul lui Judith Butler este una dintre cartile al caror destin spectaculos promite un continut surprinzator, greu de etichetat, cu efecte dintre cele mai diverse in rindul cititorilor, deci contextul producerii si receptarii sale trebuie prezentat de la inceput, din cel putin doua motive. Pe de o parte, acest studiu aparut in 1990 cu titlul Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity nu poate fi incadrat in teoria feminismului pe care o contrazice in unele puncte, fiind considerat mai degraba (dincolo de intentia autoarei) un text-manifest pentru studiile homosexuale si lesbiene sau queer theory (sintagma lansata de Teresa de Laurentis intr-un numar special al revistei Differences, dedicat acestui domeniu). Reactiile fata de ideile lui Butler variaza de la contestarile inversunate ale unor teoreticiene feministe care i-au consacrat pamflete, la admiratia entuziasta a studentilor si fanilor ei (in prezent preda retorica si literatura comparata la University of California, Berkeley) care si-au creat chiar o revista speciala numita Judy. Pe de alta parte, este dificil de anticipat destinul acestui studiu la noi pentru ca, asa cum argumenteaza Andreea Deciu in postfata la editia romaneasca, „importul de teorie feminista este inca relativ modest“ si nu numai ca nu au aparut inca in romaneste carti cu care Butler polemizeaza, dar in cei zece ani de la prima editie, autoarea a revenit asupra unora dintre ideile cuprinse in carte si a raspuns observatiilor facute de critica. Deci ceea ce se poate anticipa este ca Gender Trouble „va fi poate in contextul cultural roman, o carte de sacrificiu, un fel de text-harpon, menit sa strapunga sensibilitatea publicului, sa sondeze convingeri si ipoteze de care altminteri nu ne dam seama“.

Cuvintul trouble desemneaza revolta si in acelasi timp riscul pe care aceasta il presupune si semnaleaza o perspectiva antifondationalista, aflata sub influenta lui Foucault, a teoriilor lui Lacan si Althusser si a feministelor Julia Kristeva, Luce Irigaray si Monique Wittig. Instrumentul contestarii unor categorii este „genealogia“, concept clarificat de autoare in prefata: „Pentru a denunta categoriile fondationale ale sexului, genului si dorintei ca efecte ale unei formatiuni specifice de putere este nevoie de un tip de abordare critica pe care Foucault, pornind de la Nietzsche, il numeste «genealogic»“, iar o critica genealogica „cerceteaza mai degraba mizele politice ascunse ale desemnarii drept origine si cauza a acelor categorii identitare care sint de fapt efecte ale institutiilor, practicilor, discursurilor cu origine multipla si difuza“. Tot in prefata sint rezumate cele trei sectiuni ale cartii, a caror lectura integrala ofera perspective diverse asupra categoriilor genului intr-o abordare interdisciplinara cuprinzind domenii discursive diferite. Prima sectiune este rezervata limbajului si pune problema stabilirii unui subiect al feminismului tinind cont ca genul nu este constituit uniform, ci se intersecteaza cu alte moduri identitare discursiv-rasiale, de clasa, etnice, sexuale. Butler propune pluralul „femeile“ ca subiect al feminismului, in interiorul carora se produce distinctia dintre sex-suport biologic si gen-construct cultural, reinterpretate in asa fel incit „sexul“ insusi este identificat drept construct cultural, anulind opozitia. Pe fundalul raportarii la opozitiile stabilite de Simone de Beauvoir sint prezentate si interpretate unele teorii feministe actuale referitoare la sex si gen: pentru Luce Irigaray „femeile“ intr-un limbaj falocentric constituie „ireprezentabilul“, „sexul care nu poate fi gindit, o absenta si o opacitate lingvistica“; iar Monique Wittig opune celor doua sexe impuse de heterosexualitatea normativa „lesbianul“, „al treilea sex“ propunind in locul subiectului invariabil masculin „echivalentul unui subiect lesbian ca utilizator al limbajului“. A doua sectiune revine structuralismului reprezentat de antropologia structurala a lui Lévi-Strauss cu opozitia natura-culturala aplicata de feminism distinctiei sex-gen, la care Lacan si Freud adauga abordarile psihanalitice in legatura cu procesele de constituire a genului si cu matricea heterosexuala.

Ultima parte, cu titlul Acte corporale subversive, adinceste si mai mult ambiguitatea conceptului de gen, aducind in discutie introducerea scrisa de Foucault pentru un jurnal pe care l-a editat, apartinindu-i lui Herculine Barbin, un hermafrodit din secolul al XIX-lea; teoria doctorului Page in legatura cu un lant ADN care determina masculinitatea, contrazisa insa de faptul ca acesta a fost gasit si pe cromozomii X ai femeilor; din nou Wittig, lesbiana declarata vorbind despre distrugerea ordinii normative a heterosexualitatii si despre rasturnarea diferentelor gramaticii care instituie genul ca atribut al fiintelor si obiectelor (cu acest prilej Butler isi expune propria opinie despre sexualitatea gay si cea straight, fiind de parere ca exista structuri ale homosexualitatii psihice in relatiile heterosexuale si invers); o descriere a corpului ca suprafata pe care sint inscriptionate semnificatiile culturale de gen.

Dificultatea lecturii acestei carti, semnalata si in postfata, nu se datoreaza numai abstractiunilor si teoriilor contradictorii, ci mai ales stilului deconcertant care in 1998 i-a adus autoarei premiul in cadrul Bad Writing Contest, organizat de revista Philosophy and Literature. O adevarata incercare pentru traducatorii, carora le revine o misiune dificila (asumata in cazul de fata de catre Bogdan Ciubuc), neavind multe alternative pentru a usura lectura. Dar stilul nu trebuie sa fie o piedica, ci o provocare pentru intelegerea unei carti care cu siguranta nu va inceta sa declanseze controverse.