OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marius JUCAN
Fascinatia fictiunii sau despre retorica elipsei
Editura Dacia, Colectia „Discobolul“, Cluj-Napoca, 1999, 192 p., 25000 lei


Exista carti, chiar de teorie literara, care isi mascheaza efortul scrierii printr-o nonsalanta libertate in cadrul domeniului pe care il trateaza, dar sint si altele in care masa de informatii acumulate obliga textul la miscari nefiresti. Cartea universitarului clujean Marius Jucan intra mai curind in a doua categorie. Cuprinzind doua parti (teorie si analiza unor texte), ea arata fara dubii preferinta autorului pentru lucrul cu textul.

Eseurile teoretice incheaga cu greutate o imagine de ansamblu: Autorul si strategiile sale, primul capitol, grupeaza cele mai importante idei ale teoreticienilor sau esteticienilor despre intentie auctoriala, scena si reprezentare, ironie, interval, lumi posibile. Frazele isi schimba referentul fara preaviz, aducind alaturi, in aceeasi demonstratie, ideile unor, de exemplu, Margolis, Shusterman, Grice si Austen, Levinson, Hirsch s.a.m.d. Un exemplu: „daca pentru Augustin (conceptul de distentio animi) raporturile temporale duc spre instantaneizare in eternitate, pentru Heidegger acestea sint orientate spre o finalitate reala care apartine Fiintei-spre-moarte. Problema temporalitatii intr-o opera de fictiune apare sub aspectul conjugarii unui timp, al reprezentarii acestuia in intriga actiunii, ceea ce ne trimite la Aristotel pentru a sesiza chestiunea sub unghiul unei concordante discordante (replica a modelului este distentio animi), vizind efectul «surprizei» pe care Poetica aristoteliana il are in vedere cind vorbeste despre peripateia“. Impresia este de obositoare trecere in revista, fara aprofundarea, in comentariu, a pozitiei unuia sau altuia dintre cei citati. Se creeaza astfel zone confuze, in care materialul bibliografic joaca impropriul rol de balast. Trebuie insa sa precizam ca sint eseuri care isi contureaza o voce distincta si unde cunostintele intr-adevar impresionante ale autorului trec in subtext sau pierd opacitatea materialului brut (de exemplu in Inventarea destinului sau in Despre seducator, capitole in care crisparea disparuta lasa loc unui farmec al scrisului lui Marius Jucan).

Folosind uneltele din prima parte (hermeneutica literara, teoria lumilor narative, intentionalitatea, elipsa s.a.m.d.), Marius Jucan deschide, intr-un Mic atelier de interpretare, citeva dosare clasice: nuvelele lui Henry James (in care cauta imaginile inocentei si rolul lor in constituirea unei lumi duale si ambigue: Europa experientei si America inocentilor), Mircea Ivanescu (fictiunile alegorice, metafizica si statutul livrescului) si romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (fetele modernitatii, in care isi gaseste locul si moda, si felul in care se pozitioneaza personajele fata de acestea, gradele de inadecvare, ironia si seductia).
O carte pentru specialisti, greu de crezut ca pentru placerea „tuturor cititorilor“, cum ne precizeaza editorul, Fascinatia fictiunii este in primul rind un eseu despre lupta obositoare a lui unus cu multus.