De aceea, în final, parcă toată lumea dorea să mai întîrzie, să se prelungească starea generală de confort spiritual.
Fără prea mare efort, se puteau găsi motivaţii suplimentare. Partea aceasta de vechi cartier bucureştean este îmbibată de reminiscenţe impunătoare. Despre unele a şi venit vorba, cînd era pomenită locuinţa lui Mircea Vulcănescu, aflată pe apropiata stradă Popa Soare. De pe soclul unde i-a fost implantat bustul, Mircea Eliade priveşte spre strada Negustori. Ar putea contempla repere istorice cu rezonanţe active. Încă rezistă scurgerii vremii, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, casa cu iz bătrînesc unde Dimitrie Bolintineanu mai ţesea la
Consecvent, arhitectul avea să-şi completeze lista de edificii reprezentative doi paşi mai încolo, pe strada Luchian, cu blocul turn, la colţ cu Calea Moşilor, şi, de asemenea, cu imobilul splendid aflat la întretăierea fostului bulevard Domniţei (azi, Hristo Botev) cu strada F.C. Robescu. Dar, nici strada Paleologu nu este departe, iar aici se află blocul construit de Marcel Iancu, locuinţă a familiei sale pînă ce va fi nevoită să emigreze (în 1941) sub presiunea legislaţiilor antisemite. O cît de sumară inventariere arată că ar fi mult de lucru în perimetrul acesta pentru a omagia implicarea predecesorilor în istoria oraşului. Şi, omagiindu-i pe ei, să ne cunoaştem mai profund pe noi înşine.

