OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Să fie cel mult doi ani de cînd, la iniţiativa Uniunii Scriitorilor, s-au pus numeroase plăci comemorative pe clădiri unde locuiseră, cîndva, feluriţi slujitori ai literaturii. În drumurile curente, mă obişnuisem să văd o asemenea placă fixată pe faţada unui bloc din preajma Muzeului Literaturii Române. Menirea iniţiativei era să atragă atenţia trecătorilor că, într-unul dintre apartamentele existente, a locuit şi creat, ani buni din viaţa ei, poeta Maria Banuş. Mai nopţile trecute, marmora cu inscripţia strict informativă a dispărut. A fost furată. Cine, ce să fi avut împotriva amintirii pătimaşei exaltări a iubirii din Ţara fetelor?

Dar... mai poate fi privită nelegiuirea – dincolo de o benignă infracţiune de resortul codului penal – şi în alt registru. Tot pe străzi trecînd, se bagă de seamă plăcerea unora de a mînji ziduri imaculate, garduri la nimereală, chiar socluri de monumente. Şi o fac cu voluptate înrăită, insistent, zădărnicind tentativele de ştergere a urmelor. Una dintre statuile cele mai frumoase din Bucureşti – aceea care îl eternizează pe bătrînul Brătianu, aşezat, într-o postură meditativă, la intrarea în micul parc din incinta aşezămîntului cultural botezat cu numele ilustrului nostru bărbat de stat – a constituit, o vreme, o ţintă de predilecţie pentru mîzgălitori, ce nu trebuie asimilaţi practicanţilor de grafitti. Vandali nocturni mîzgăleau soclul statuii, oricîte încercări interveneau, la lumina zilei, pentru a contracara acţiunea bezmeticilor.

Şi dacă e vorba de încălcări flagrante ale regulilor de convieţuire urbană, vizibile unde nici nu te-ai aştepta, în dispreţul avutului cetăţenesc, constatăm că porniri incitatoare prind a se materializa, virulent, cu scopul redeşteptării funestelor impulsuri revanşarde: prin svastici, sloganuri xenofobe ale Gărzii de Fier sau enunţuri alergice, discriminatorii, cu privire la etnia romilor. Avem de-a face cu simptome ale degradării morale, pe fondul unui neliniştitor val de comportament antisocial, de natură să favorizeze constituirea de mafii represive, care se cred îndrituite a da buzna în locuinţe, a pretinde taxe de protecţie, tulburînd raporturile civilizate dintre cetăţeni, buna-cuviinţă. Sociologic şi nu numai, ar fi de examinat proli-ferarea îngrijorătoare a climatului profund viciat. O periferie, exasperată, incapabilă să găsească alternativă la mediocritatea orizontului imediat, privată de un remediu pe înţelesul ei, se revoltă instinctual, alunecă în sumbră barbarie.