OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Iasi s-a montat o piesa. O piesa la fel de ireverentioasa fata de tabuurile dogmei crestine ca Evanghelia dupa Isus a lui Saramago sau, in registrul minor, Codul lui Da Vinci. Timp de doisprezece ani, de la premierea textului de catre UNITER, in 1993, nimeni n-a simtit nevoia punerii in scena a Evanghelistilor Alinei Mungiu-Pippidi; la sfirsitul lui 2005, cel care-o face e un francez, Benoit Vitse, directorul Ateneului Tatarasi, care descoperise piesa in antologia Après la censure.
Reactia autoritatilor bisericesti a venit chiar inainte de prima reprezentatie, urmata fiind de cea a alesilor locali, sesizati de un consilier, el insusi actor. Ceea ce a urmat seamana, ca discurs, cu infierarile unei Inchizitii ramase fara instrumentele torturii, dar detinindu-le inca pe cele ale cenzurii. Paradoxal sau nu, textul Alinei Mungiu, o parabola politica, in esenta, vorbeste tocmai despre asta: cine detine adevarul (incepind cu cel al istoriei)?
Cit despre dreptul la libera exprimare, el e probabil supratema absoluta a spatiului public romanesc...