Out of Africa (1985), în regia lui Sydney Pollack, adaptat, în mare parte, după cărţile lui Karen Blixen (numele eroinei interpretate de Meryl Streep), semnate cu pseudonimul Isak Dinesen, Out of Africa, Shadows on the Grass şi Letters from Africa, cîştigător a 7 Oscaruri (printre care cel pentru Cel mai bun film, Cea mai bună actriţă (Meryl Streep) şi Cel mai bun actor într-un rol secundar (Klaus Maria Brandauer) este tot un film despre dragoste.
Dacă cel dintîi (Hans Blixen) îi este iubit, deci i se potriveşte în „planul profund“, nivelul al treilea, în celelalte două… o dă în bară. Cel de-al doilea, Bror, pare a fi un bun partener pentru planurile mai superficiale; mai tîrziu, acest lucru e contrazis, el dovedindu-se un bun amant; pentru ca, în final, datorită consecinţelor actului său amoros (o îmbolnăveşte pe Karen de sifilis), să nu mai fie adecvat nici pe acest plan. Al treilea, Denys, adevărata iubire a lui Karen, este, cu siguranţă, perechea ideală din perspectiva nivelului profund, şi, în mare măsură, partenerul potrivit şi pentru cel individualizant: originalitatea şi ciudăţeniile naturii sale, sînt, pînă la un punct, pe placul lui Karen – cei doi se înţeleg, gîndesc, într-o măsură, la fel, pot discuta. În planul construcţiei sociale a individului, cei doi nu se mai potrivesc, însă: modul de viaţă mereu nomad şi într-o cel puţin aparentă libertate absolută al lui Denys nu îi este propriu şi lui Karen, care, pe tot parcursul filmului, îşi do-reşte „ceva al ei“.
Capacitatea de iubire a lui Karen schimbă o lume sălbatică şi conservatoare. Ca şi iubirile ei propriu-zise, la modul concret, nici acest lucru nu se îndeplineşte pînă la capăt: tocmai cînd obţinuse, în sfîrşit, o foarte bună recoltă de cafea de pe pămînturile ei, aceasta ia foc, Karen e ruinată şi nevoită să se întoarcă în Danemarca, ţara de unde venise. Acesta este însă rezultatul palpabil al demersurilor proprii: chiar dacă eşuează în „produsul final“, ea reuşeşte în felul în care ajunge la acesta. Ca şi în poveştile ei cu Bror şi Denys, baroneasa Blixen impune, creează exemple de urmat şi schimbă mentalităţi în procesele prin care se îndreaptă spre rezultatele imperfecte: acestea dovedesc rectitudine şi tărie morală, nobleţe şi toleranţă. Deşi poate exista ispita ca şi ea să fie considerată o Scarlett O’Hara, Karen Blixen se deosebeşte de aceasta prin opţiunea deliberată a sfîrşitului relaţiilor cînd acestea nu merg în condiţiile ei. Şi prin absenţa egoismului şi urmăririi doar a profitului material în ceea ce întreprinde. În perechea iubire-moarte, ea reuşeşte să o învingă pe cea de-a doua convertind-o pe cea dintîi într-un soi de impuls spre mai binele omenirii.

