- "Din 17 ianuarie, la PRO TV «se bate miezul noptii». Un minut pe zi, actori ilustri recita din Eminescu in secvente realizate de mari regizori. Inceputul a fost foarte bun, cu Marin Moraru spunind De vorbiti, ma fac ca n-aud. Firesc si cu mestesug, un post de televiziune caruia i se reproseaza ca e comercial ne aminteste ca Eminescu trebuie, inainte de toate, citit si recitit. Daca se poate, in fiecare zi.“
Mircea Vasilescu
(Dilema, 21 ianuarie 2000)
-„Ceea ce se intimpla la PRO TV, cind «se bate miezul noptii», n-are nimic in comun cu voluptatile demolatoare de mituri, n-are nimic de impartit cu posteritatea lui Eminescu (pe care, in fapt, ni-l face contemporan), n-are alta vina decit anti-conservatorismul de care se fac vinovati «exegetii creativi». Caci seria de «recitari» sub genericul PrOEZIEI il reinterpreteaza pe Eminescu fara intentia de a-l reevalua. E pur si simplu un alt mod de «a-l pune in pagina», de a ni-l «citi» acum, in anul de gratie 2000, cind platim inca tributul halucitantului postmodernism. PrOEZIA il scoate pe Eminescu din naftalina calinesciana, livrindu-ni-l in straie underground, uneori «hard-core», cu subtile nostalgii pop (art), alteori in tehnica videoclipurilor lui Bjork (halucinante) sau a teatrului de idei, vehement si absurd, adeseori socant, dar intotdeauna «eseistic», intr-un cuvint – suficient de «altfel» pentru a ne «violenta» retina, cu intentia (perfect laudabila) de a ne zdruncina prejudecatile eminesciene. Ca e dificil sa convingi astfel stau marturie reactiile telespectatorilor care-l stiu pe Eminescu din scoala generala, romantic cum ii sedea lui bine, ratacitor pe linga plopii fara sot, un «geniu pustiu» intr-o lume care nu-l intelege...“
Dragos VASILE
(Evenimentul zilei, 9 martie 2000)
- „Ceea ce ne deranjeaza, ca simpli telespectatori, la PrOEZIA e ingrozitoarea singuratate a personajelor lui Ducu Darie. Or, daca un Iona se sinucide, via Sorescu, pentru ca asa stie el «sa se odihneasca putin», ceea ce ne intriga la personajele lui Ducu Darie e ca inca mai au mintuitorii nervi (de primavara?) sa mearga inainte. Din serie in serie. De la Eminescu underground si In Purgatoriu. Iubiri interzise la recenta Eminescu antediluvian (15-19 mai, la PRO TV, cind se bate miezul noptii). Problema (si provocarea) e ca angoasantele personaje ale lui Ducu Darie sintem noi.“
Dragos VASILE
(Evenimentul zilei, 16 mai 2000)
„Un post de televiziune, care in nici un caz nu-i pe gustul meu, a inteles totusi cel mai bine ca «anul Eminescu» este anul cititorilor lui Eminescu. De aceea, impotriva cirtitorilor de meserie, am aplaudat, mai intii pe ascuns, iar acum pe fata, initiativa respectivului post: in toiul galagioaselor discutii «pro» si «contra» Eminescu, acel post a facut un gest simplu si firesc, singurul gest menit sa intoarca lucrurile la radacina lor. A invitat un numar de „fani“ de diverse calibre sa recite, «la o ora de virf si de maxima audienta», din poeziile lui Eminescu, intr-o emisiune pe care au botezat-o cu un nume ce nu-mi place, dar asta-i alta chestiune: Proezia. Ora de virf a Proeziei (!) semnifica intentia simpla si clara a Pro TV-ului de a cuceri nu tot poporul, ci doar un anumit „segment de populatie“ in favarea lui Eminescu: e ora cind «se bate miezul nopii» sau, mai bine, «E ceasul cel de tina, in care – inelul sortii/ Uneste-al vietii capat cu inceputul mortii:/ Sub piedica aceasta batrinii mor in pace/ Si se concep copiii acei ce se vor face». Ce «segment» de populatie nu-si ia ochii de pe ecran la acest «ceas de taina» stim cu siguranta. Trebuie sa recunosc ca, sociologic si psihologic, «momentul poetic» e bine ales: e momentul cind adrenalina atinge cote maxime, «ora de virf

