Publicăm în acest număr intervenţia profesorului Ion Vianu în cadrul manifestării găzduite la Bucureşti: „Provocările psihanalizei în secolul XXI: a gîndi ura
şi violenţa“ (30 octombrie-1 noiembrie 2008)
Domnule preşedinte, doamnelor
şi domnilor
Nu este cîtuşi de puţin o întîmplare că congresul nostru, dedicat psihanalizei urei şi a violenţei, se reuneşte în acest loc istoric în care s-au făcut şi s-au desfăcut atîtea evenimente care au marcat destinul României. Ele pot suferi o interpretare simbolică.
Istoria oraşului nostru, Bucureştii, este una violentă. A fost de mai multe ori distrus de trupe inamice, sau chiar amice; a fost zguduit de puternice cutremure şi devastat de înfiorătoare incendii. Aproape fiecare generaţie bucureşteană a avut parte de momentul ei de violenţă. Pentru a nu vorbi decît de Cotroceni, nu mai mult decît acum două decenii rămăşiţele domnitorului-fondator au fost scoase din mormînt, iar biserica în care fusese adăpostit dărîmată. Iată un acting out prin care tirania îşi exprima cum nu se poate mai limpede ura faţă de istorie.
Dar, ca o adevărată întoarcere a ceea ce a fost refulat, lăcaşul, al cărui contur pe sol fusese păstrat, a fost reconstruit după ce a trecut urgia. Violenţei distructive i-a urmat un moment de reclădire.
Violenţa şi corolarul ei, ura, aceste trăiri ubicuitare care scapă controlului producînd dezastre, interesează în cea mai mare măsură pe psihanaliştii care au organizat prima reuniune de o asemenea amploare în România. Ura şi violenţa nu numai că nu au fost combătute în trecut; generaţiilor mai vechi ele le-au fost chiar propovăduite. Ura de rasă, mai întîi, înainte de mijlocul secolului care a trecut. Apoi, ca un element central al dogmei care ne modela conştiinţele, ura de clasă.
Este o întrebare la care caută să răspundă, cu mijloacele ei, psihanaliza transgeneraţională: cum se reflectă în conştiinţa generaţiilor posterioare presiunile mintale la care au fost supuse cele anterioare? Şi, mai ales, cum putem proceda pentru a îndepărta din sinea noastră sechelele acestei pasiuni deloc întîmplătoare, consubstanţială ideologiei care ne-a dominat şi îndoctrinat, şi care este ura? Lor şi multor alte întrebări derivate din aceasta li se vor consacra strădaniile noastre, în zilele acestui congres.

