OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Editura Look Design din Bacau marcheaza implinirea a 120 de ani de la nasterea lui G. Bacovia printr-o aparitie de exceptie: o „editie speciala“ bibliofila a Stantelor burgheze. Initiativa a apartinut Inspectoratului pentru Cultura al Judetului Bacau (consilier-sef: Constantin Donea), beneficiind de sprijinul Ministerului Culturii si al lui Daniel Bacovia, nepotul poetului. Intr-un Argument introductiv, ingrijitorul general al editiei, Ovidiu Genaru, vorbeste – pe buna dreptate – de o Carte-Spectacol si o Carte-Laborator, „o sansa in plus de a recepta poezia in comuniune cu autorul“, de a patrunde in „omeneasca vulnerabilitate“ a creatiei sale. Sint reproduse in facsimil manuscrisele celor 21 de poeme cuprinse in editia princeps aparuta la Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1946, carora li se adauga 32 de desene inedite – „semnale grafice ale interioritatii artistului“ – si sase ciorne extrase dintr-un carnetel de buzunar „aflat mereu la indemina urgentei de a scrie“. „Ineditele“ au fost puse la dispozitie de catre regretatul Gabriel Bacovia, fiul scriitorului, care a incuviintat si reproducerea lor. O mapa cu circuit restrins cuprinzind ilustratiile acestei editii a fost editata de Inspectoratul pentru Cultura al Judetului Bacau inca din 1991, celelalte „surse“ ale volumului fiind pachetul (incomplet) de manuscrise aflate in posesia Muzeului Judetean de Arta si Etnografie Bacau si (in completare) patru foto-manuscrise imprumutate de la Muzeul de Literatura a Moldovei din Iasi: Studiu, Sine die, Hibernal noptat I si II.

Alegerea Stantelor burgheze este inspirata, din mai multe puncte de vedere. Mai intii, pentru semnificatia de „prag“ a volumului in interiorul operei poetului si al istoriei poeziei romanesti: un „sfirsit“, dar si un „inceput“. Tranzitivarea, notatia „alba“, minimala, aerul improvizatoric, dezarticularea, trecerea de la limbajul „psihologic“ despre vidul existential la cel „ontologic“ al vidului, inlocuirea figuratiei poetice traditionale (y compris moderne) cu o retorica a elipsei si a emisiilor lingvistice instinctive, adevarata seismograma a gindirii poetice in act, indica atingerea unui grad zero al comunicarii, dar si descoperirea unui teritoriu pe care poezia postmoderna romaneasca il va „coloniza“ trei decenii mai tirziu. Pe de alta parte, o asemenea poezie „de notatie“ (si de denotatie), un semi-dicteu in fond, corespunde perfect „ciornelor“ grafice, participind la acelasi mecanism generativ al eului poetic producator. Desenele suplinesc „figuratia“ absenta din texte, servind ca stimuli „declansatori“, dar si ca acompaniament interior al singuratatii. Exceptie facind desenul unei lampi (care deschide volumul) si portretul unui copil, cele mai multe desene sint fie autoportrete ale lui Bacovia la diferite „virste“, fie imagini de femei (majoritatea netrimitind la Agatha, sotia poetului, ci, probabil, la „amantele din vremuri“). Unele infatiseaza siluete „burgheze“ de femei, cu coafuri severe si forme subliniat „voluptuoase“, dar si creaturi „angelice“. O grafica delicata, cu un aer vag desuet: „notatii fulgurante, creion, bruioane, schite ale plictisului, flash-uri grafice ale pauzelor de inspiratie [...], un document al intimitatii sensibile si un partener ideal de monolog“ (Ovidiu Genaru).
Se cuvin a fi mentionati si cei care si-au adus contributia la realizarea grafica a acestui volum: pictorul Ilie Boca (conceptia grafica de ansamblu), Viorel Cojan si Cantemir Rodica (prelucrarea computerizata a manuscriselor).