OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Circ, demagogie, coruptie, ipocrizie, scandal... Si iarasi: circ, declaratii sforaitoare, anticoruptie de opereta, gafe peste gafe, partide recente cu oameni vechi (aceiasi, intotdeauna aceleasi figuri obosite, reconditionate si tot mai desprinse de realitate). Si din nou: circ, circ, circ… O interminabila comédie de care politicienii de la noi nu par sa se fi saturat inca, dar pe care electoratul a sanctionat-o sever prin absenteism masiv. Cum posibilitatea de a vota impotriva nu e prevazuta de legea electorala, neprezentarea la vot este singurul mod prin care cetateanul nemultumit si umilit, dar nu indiferent, isi poate manifesta profundul dezacord fata de clasa politica.
Rezultatele la europarlamentare si la referendum ar trebui sa-i puna serios pe ginduri pe oamenii nostri politici, cu conditia, desigur, ca acestia sa dea dovada de luciditate si responsabilitate in analizarea situatiei. A spune ca 80% s-au pronuntat in favoarea variantei de vot uninominal propuse de presedinte e o dovada clara a dispretului fata de realitate. Nu ar fi insa o noutate: la referendumul din primavara ni s-au scos ochii cu procentul de 75% din voturi impotriva suspendarii presedintelui, in conditiile in care se prezentasera la vot doar 44% din alegatori. Restul de 55% – deci mai mult de jumatate – refuzase si atunci sa joace comedia „poporului suveran“, desi miza era considerabil diferita fata de situatia actuala.

Ce s-a intimplat, totusi, acum? In primul rind, rezultatele la europarlamentare au infirmat sondajele de opinie premergatoare zilei de 25 noiembrie, demonstrind – inca o data – ca institutele de sondare a opiniei publice sint instrumente politice, necreditabile si, la limita, deprofesionalizate. S-a vazut apoi clar cit de eficienta este activitatea asa-numitilor „baroni locali“ in acumularea procentelor electorale, de multe ori la limita legalitatii. Sa nu uitam ca in campania electorala, dezbaterea temelor europene a fost sistematic bruiata de „galagia“ uninominalului, in beneficiul evident (dar inselator) al celor doua partide-satelit ale presedintelui, PLD si PD. Legatura directa si perfect „la vedere“ intre cele doua campanii au facut-o afisele electorale ale PD-ului, care bateau saua sa priceapa iapa electorala cit de strinsa este relatia dintre „diriginte“ si supusii sai elevi. Un mesaj subliminal involuntar (sau poate voluntar?!) care tradeaza, de fapt, relatia de subordonare a unui intreg partid fata de presedintele-jucator, perpetuind realitatea „listacilor“ strecurati in trena unui singur personaj de forta. Si, in plus, o dovada de infantilism politic – cita incredere poti avea, la urma urmelor, intr-un partid care-si recunoaste atit de senin incapacitatea de a lua decizii pe cont propriu?
O stare de fapt care contravine retoricii votului uninominal in varianta prezidentiala. Dar, din nou, nu e prima oara cind ruptura intre discursul presedintelui si faptele sale e foarte mare. De aceasta data insa, electoratul i-a batut (si le-a batut) obrazul. Oamenii au aratat ca nu mai cred in bunele intentii proclamate asurzitor, cita vreme concretizarile acestora intirzie sa apara.

Absenta masiva de la vot a aratat ca electoratul autohton nu mai accepta sa se lase manipulat, ca s-a saturat sa fie dispretuit si pacalit, ca are nevoie de o clasa politica responsabila, nu de actori improvizati de vodevil, distribuiti gresit in roluri principale. Cei care au votat au inteles ca e nevoie de o atitudine radicala, care sa responsabilizeze clasa politica. Prin votul de duminica au demonstrat ca au inteles lectia alegerilor din 2000, cind un partid extremist precum PRM-ul a obtinut un scor mult prea mare in raport cu ponderea lui reala, doar ca o consecinta a votului negativ la adresa puterii de atunci, reprezentata de partidele din Conventia Democrata. De data aceasta, partidele extremiste, precum si cele inchipuite (gen PNG, PIN si PC) sau cele cantonate intr-un discurs paseist (ca PNTCD) au fost invalidate, pierzind pe mina lor. Daca oamenii politici nu interpreteaza corect semnalul trimis de alegatori si nu actioneaza in consecinta, s-ar putea ca la urmatoarele alegeri absenteismul sa fie chiar mai mare decit acum. Dupa ce au ridicat in slavi Poporul, abstract si neaparat cu majuscula, politicienii s-au confruntat cu refuzul poporului concret de a le mai gira inconsistenta. In ciuda declaratiilor triumfaliste si a optimismului de circumstanta afisat de unii sau de altii, realitatea usturatoare este ca actuala clasa politica, in totalitatea ei, a pierdut pariul cu propriul electorat. Consecintele se vor vedea pe termen lung.