Am citit, în paralel, două
interviuri acordate de două doamne din PDL. Săptămîna
aceasta s-a exprimat, în revista 22, ministrul Elena Udrea, iar
pentru Hotnews, luni, 6 septembrie, într-un dialog on-line cu
cititorii, a vorbit deputata Raluca Turcan. Sînt diferenţe
vizibile între cele afirmate de Elena Udrea şi cele spuse de
Raluca Turcan. Cele două doamne, deşi s-au pronunţat identic
pentru depunerea mandatului premierului Emil Boc (deci: demisie!),
dau interpretări diferite modului în care s-a făcut
remanierea. În primul rind, Raluca Turcan precizează că
„premierul a primit mandatul pentru a-şi constitui echipa de
miniştri noi. Adică s-a decis în nu foarte mare cunoştinţă
de cauză“. Raluca Turcan mai precizează că „nouă“ –
conducerii PDL şi grupurilor parlamentare ale partidului – „nu
ne-au fost prezentate motivele care au stat la baza acestei
remanieri“. Elena Udrea, la întrebarea „Care au fost
criteriile de selecţie ale acestor miniştri? V-au fost prezentate,
le-aţi discutat?“, dă un răspuns stupefiant: „Cred că da. Eu
nu am participat la discuţie“. Uite de aia n-are ursul coadă, de
aia ministrul Udrea are o imagine proastă în mass-media! La o
întrebare punctuală, în loc să răspundă precum colega
de partid Raluca Turcan, că nu partidul a decis remaniaţii – PDL
fiind pus în faţa unui fapt împlinit, decis peste şi în
absenţa democraţiei de partid –, Elena Udrea minte fără sfială
şi ne mai spune că „n-a participat la discuţie“. Dacă nici la
remaniere Elena Udrea nu este prezentă la dezbateri, atunci cînd
este aceasta prezentă? Şi unde? Şi ce treburi mai importante au
reţinut-o în altă parte?
Iată o primă constatare: Emil Boc a
venit cu o listă, a pus-o pe masă şi n-a dat explicaţii la
nimeni. Raluca Turcan foloseşte, chiar în deschiderea
discuţiei, o ironie: „premierul Boc trebuie să fie mulţumit de
încrederea primită din partea conducerii PDL“. Adică, PDL a
votat pentru remaniere, iar apoi Boc a adus şi a scos din Guvern pe
cine a dorit, fără să mai informeze partidul despre aceste măsuri.
Iar premierul Boc „trebuie să fie mulţumit“… Raluca Turcan
mai vorbeşte despre continuarea „erodării Guvernului“ şi
despre „modul în care vom reuşi să-i recîştigăm pe
cei care nu au fost afectaţi direct de măsurile de austeritate,
însă s-au simţit trădaţi de îndepărtarea noastră de
la valorile şi principiile în baza cărora am cîştigat
alegerile. În opinia mea, provocarea majoră pentru PDL constă
în recîştigarea ascendentelor pe care le-a avut în
faţa celorlalte partide politice, şi anume ascendentul competenţei
şi al integrităţii“. Cuvinte tari: „tradarea“ electoratului,
pierderea „ascendentului competenţei şi al integrităţii“, o
realitate sumbră, pe care Raluca Turcan o recunoaşte, iar Elena
Udrea o ascunde, foloseşte cuvinte-apă de ploaie, ce „bun“ şi
„curajos“ guvern am avut, au fost doar „cîteva erori de
comunicare“ şi cam atît.
O altă diferenţă importantă între
cele două doamne este motivul pentru care cele două au dorit
schimbarea întregului Guvern. În timp ce de la Elena
Udrea nu aflăm de ce susţinea demisia guvernului, vorbind doar de
faptul că şi-ar fi dorit un premier „mai ferm“, Raluca Turcan
este mult mai directă: „Am susţinut varianta radicală pentru ca
partidul să aibă şansa unui nou început, plecînd de la
credibilitatea oamenilor din Executiv, pînă la testarea
solidităţii coaliţiei de guvernare“. Prin urmare, Raluca Turcan
susţinea formarea unui nou Guvern, în care noii miniştri să
fie audiaţi de Parlament, să se discute ministru cu ministru despre
obligaţiile şi planurile lor şi să existe şi un vot final în
Parlament. Transparenţă, deci. Pînă la urmă, premierul s-a
baricadat în Palatul Victoria şi a scos o listă, de care PDL
n-a avut habar. Premierul Emil Boc a făcut singur lista cu miniştrii
schimbaţi şi cu cei nou-veniţi? Elena Udrea dixit: „Cred că
remanierea, aşa cum a ieşit acum, pînă la urmă, a avut şi
acordul preşedintelui. Mulţi s-au aşteptat ca preşedintele să nu
aprobe lista de remaniaţi şi pe cei care au fost desemnaţi în
locul lor. Faptul că a acceptat imediat arată că preşedintele
crede în această formulă şi în cei care au venit“.
Ar fi, aşadar, de concluzionat: PDL
funcţionează netransparent, iar Guvernul Boc este o entitate
desprinsă de partid. În PDL, nimeni nu şi-a dat acordul
pentru înlocuiri, nu au fost explicaţii şi motivaţii.
Curentul (probabil, majoritar) era pentru demisia Guvernului Boc.
Cineva sau ceva (aşa cum sună explicaţiile Ralucăi Turcan) i-a
întors din drum, cel mai probabil frica de neant. Soluţia
remanierii nu va îmbunăţi imaginea Guvernului Boc şi nici a
PDL-ului. „Erodarea va continua“ – spune Raluca Turcan. Abil,
altădată, în a-şi conserva sau spori popularitatea, Traian
Băsescu se scufundă împreună cu guvernul Boc. În PDL,
lumea vorbeşte despre şansa irosită prin această remaniere fără
efect (Raluca Turcan) sau fandează fără credibilitate (Elena
Udrea). Preşedintele Băsescu e lipsit de miza jocului politic
(alegeri, mandate) şi nu credem că-l mai interesează cum se
guvernează, ce sacrificii vor urma. Face un dans macabru pe puntea
vasului în agonie. Nu există bună guvernare, programe,
strategii, doar o căciuleală continuă la FMI. Nepăsarea
preşedintelui Băsescu – care îl suportă pe Boc în
continuare – poate să însemne inconştienţă. Sau cinism.
Sau a lăsa România de izbelişte.
Săracii copii şi profesori care, de
luni, încep cursurile, ce viaţă îi aşteaptă?!