O societate sub semnul confuziei
Dacă aş fi întrebat care este
cuvîntul ce poate defini cel mai bine societatea românească
în anul de graţie 2008, aş numi fără ezitare confuzia. Mai
exact, confuzia valorilor şi implicit, a criteriilor de evaluare în
toate domeniile vieţii sociale: politică, economie, administraţie,
justiţie, educaţie, cultură, morală. Un teribil paradox fixează
exacerbarea acestei stări generale de confuzie exact în
momentul în care integrarea europeană a României a
marcat includerea noastră într-un sistem guvernat de reguli,
care, acceptat de bunăvoie sau impus cu fermitate, a dus la
progresul lumii occidentale. O confuzie generalizată insinuată în
cadrul libertăţii şi al democraţiei este mai periculoasă decît
răul sub dictatură. Răul solidarizează forţele binelui, atîtea
cîte sînt, în timp ce confuzia paralizează
energiile pozitive ale naţiunii de care tocmai acum avem mai multă
nevoie.
Destin istoric şi proiect politic
Destinul istoric al naţiunilor depinde
de capacitatea lor de a crea şi realiza un mare proiect politic. În
2007, naţiunea română a finalizat, după un secol şi
jumătate de încordare, rătăciri şi sacrificii, proiectul
politic lansat de elitele intelectuale paşoptiste. Proiectul politic
vizionar al Revoluţiei de la 1848 proclama ca idealuri naţionale:
unirea românilor, independenţa, progresul şi modernizarea
ţării, eliberarea de sub dominaţia imperiilor estice şi
alăturarea României la democraţiile avansate şi prospere din
vestul Europei. În 2008, România, membră a UE şi NATO,
îşi vede nu numai îndeplinite idealurile sale seculare,
dar beneficiază şi de garanţii ferme pentru prezervarea lor. Anul
2008, ca şi 2030 sau 2050, nu înseamnă „sfîrşitul
istoriei“. Avem deci nevoie de un alt mare proiect politic
naţional. Care ar trebui să fie acest nou proiect naţional şi
cine sînt cei chemaţi să-l formuleze?
Iată două întrebări la care mă
voi strădui să găsesc un răspuns în cele ce urmează.
Contextul istoric
Proiectul istoric pe care românii,
ca şi celelalte popoare din Europa Centrală şi de Sud-Est, tocmai
l-au încheiat a fost cel al naşterii şi consolidării
statelor-naţiuni, a căror menire a fost înlăturarea
dominaţiei imperiilor otoman, austriac şi rus (sovietic), care
frînau dezvoltarea capitalistă şi extinderea modelului
democraţiei occidentale. Marele proiect al extinderii Uniunii
Europene, iniţiat după prăbuşirea ultimului mare imperiu al lumii
contemporane – imperiul sovietic –, protejează inviolabilitatea
graniţelor statale, dar, mai mult, protejează şi stimulează
identitatea culturală, lingvistică şi religioasă a fiecărei
naţiuni.
Un proiect pentru românii de
pretutindeni
Acest nou context istoric ne impune ca,
simultan cu acceptarea unor reguli comune în domeniul
administraţiei, economiei, justiţiei şi a unor delegări de
suveranitate în domeniul politicii externe, apărării şi
siguranţei naţionale, să ne construim noi înşine proiectul
identităţii noastre europene într-o lume globalizată. Acest
proiect identitar nu mai poate fi limitat la cetăţenii trăitori în
interiorul graniţelor de stat, ci trebuie să se adreseze în
mod egal tuturor celor care îşi recunosc apartenenţa la
naţiunea română, oriunde s-ar găsi ei în lume. Acest
proiect poate fi propus, şi nu impus, şi va fi viabil numai dacă
în el se vor găsi argumente pentru recîştigarea
demnităţii naţionale şi a respectului de sine individual.
Esenţa proiectului: identitatea
culturală
Un proiect naţional pentru prima
jumătate a secolului al XXI-lea trebuie gîndit în
consonanţă cu „societatea cunoaşterii“, în care
provocările au caracter global, dar fiecare individ poate deveni un
actor independent pe o scenă universală. Resursa umană devine
principala bogăţie a naţiunii şi inteligenţa înalt
educată, care poate produce valoare adăugată în toate
domeniile, trebuie privilegiată. În contextul unei acerbe
„vînători de creiere“ pe plan mondial, depistarea precoce
a talentelor trebuie însoţită de programe speciale de
educaţie pentru cei superdotaţi. Prin aceste programe, „cultura
de îmbogăţire românească“, reprezentînd esenţa
valorilor noastre seculare, este singura care poate menţine
coeziunea spirituală şi morală a naţiunii noastre.
Componentele proiectului naţional
Un proiect istoric capabil să genereze
o sinergie a tuturor valorilor pozitive şi creative trebuie să
plece de la o viziune a evoluţiei naţiunii noastre în prima
jumătate a secolului al XXI-lea. El trebuie să finalizeze o
strategie de dezvoltare durabilă pentru următoarele două decenii,
pe baza căreia să se poată elabora un set de politici publice
coerente pe termen scurt. O astfel de strategie poate fi ratificată
sub forma unui pact între societatea civilă şi principalele
partide politice, garantîndu-se astfel transpunerea ei în
viaţă, indiferent de alternanţele la guvernare, care pot alege
modalităţi specifice de aplicare în funcţie de specificul
programelor politice, fără a modifica însă esenţa
strategiei de dezvoltare.
Iniţiatorii şi realizatorii
proiectului istoric naţional
Cine sînt cei chemaţi şi cei
capabili să formuleze un astfel de proiect istoric? Este cea de-a
doua întrebare la care m-am angajat să dau un răspuns şi am
să încerc să o fac prin excludere.
La prima strigare ar trebui să
răspundă cei care sînt însărcinaţi prin definiţie cu
acest demers, şi anume clasa politică sau, altfel spus, Guvernul,
Parlamentul, partidele politice. Fără a încerca să scuz
absenţa chiar a unor abordări doctrinare a viitorului naţiunii,
putem lua în considerare implicarea acestora în
rezolvarea unor probleme administrative sau legislative stringente
din actualitatea imediată, care nu le lasă răgazul necesar pentru
construcţii intelectuale mai ample.
Am putea numi fără a greşi
societatea civilă teoretic imună la presiunea voturilor sau a
sondajelor de opinie şi chiar o să o facem, după ce vom evita
confuzia din jurul acestei sintagme lipsite de concreteţe şi care
are, în realitate, o cuprindere mult mai largă decît
mica zonă interesată de politică, dar care vorbeşte în
numele unui ansamblu social mult mai complex.
Cei abilitaţi
Cred că un astfel de mare proiect
naţional intră în responsabilitatea directă a elitelor
intelectuale. Cînd spun acest lucru, mă refer direct la
personalităţile cu valoare recunoscută în centrele de
excelenţă europene şi mondiale, deţinătoare ale unui capital de
competenţă şi moralitate. Din fericire, elita intelectuală
românească există şi este reprezentată prin mari valori din
domeniul ştiinţelor exacte, umanist, tehnologic sau economic. Ceea
ce lipseşte este sinergia acestor valori în jurul unui mare
proiect, printr-un for de comunicare, dezbatere şi cooperare. Cu
ajutorul nucleului creat în vederea elaborării şi susţinerii
unui proiect istoric naţional, dorim să creăm un nou mod de a
gîndi, eliberat de patimă şi resentimente, în care
adevărul şi valoarea să cîştige prin forţa argumentelor.
Spiritul academic
Este necesar să revenim la spiritul
academic, care implică respectul pentru punctul de vedere al
celorlalţi, dialogul civilizat şi raţional. Dorind renaşterea
acestui spirit, mai multe personalităţi marcante ale vieţii
universitare, culturale şi ştiinţifice româneşti, din ţară
şi din străinătate, s-au angajat în crearea unui spaţiu
care să promoveze dialogul academic, schimbul de cunoştinţe şi
idei între generaţii, să sprijine tinerele talente în
drumul lor spre performanţă, să stabilească noi canale de
comunicare între membri ai societăţii civile şi între
societatea civilă–clasa politică–administraţie–mediul de
afaceri, să identifice şi să valorifice valorile tradiţionale
româneşti în armonie cu cele universale, să promoveze
identitatea culturală a românilor în contextul
integrării europene şi al globalizării, să stabilească un
parteneriat cu mass-media pentru a propaga aceste valori în
sînul întregii societăţi româneşti. Prioritară
este recîştigarea respectului pe care societatea românească
l-a avut faţă de elitele intelectuale, respect generator de
încredere şi progres.
O gîndire pozitivă şi pragmatică
Este momentul să ieşim de sub
blestemul ineficienţei, să renunţăm, cel puţin parţial şi
temporar, la farmecul discuţiilor nesfîrşite, reluate cu
aceeaşi energie sterilă, pentru că nu se materializează în
nimic, să transformăm ideile generoase în proiecte civice,
politice, administrative, culturale, ştiinţifice, educaţionale. Am
reuşit să gestionăm crizele, să învăţăm managementul
succesului şi programarea progresului.
De ce noi? De ce acum?
Proiectul pe care l-am propus are două
caracteristici aparent contradictorii: se referă la o lungă
perioadă de timp şi este de extremă urgenţă. De ce noi? Pentru
că, dacă nu noi, atunci cine? De ce acum? Pentru că, dacă nu
acum, atunci cînd? Este vorba despre o idee căreia i-a venit
timpul şi, pentru că trebuia să poarte un nume, s-a numit Forumul
Academic Român.
Forumul Academic Român
Despre Forumul Academic Romăn
Cine sîntem?
Forumul Academic Român este o
fundaţie cu personalitate juridică înregistrată în
Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, conform Hotărîrii
Judecătoriei Sectorului 1 din 28.09.2007.
Ce vrem?
Să contribuim la progresul societăţii
româneşti prin solidarizarea competenţelor recunoscute pe
plan naţional şi mondial în jurul unor mari proiecte de
interes general.
Cui ne adresăm?
Liderilor de opinie naţionali şi
locali capabili să influenţeze pozitiv reformele economice,
politice, educaţionale, precum şi progresul cultural şi moral al
comunităţilor; liderilor din zona de afaceri care pot finanţa şi
sprijini mari proiecte naţionale; persoanelor cu responsabilităţi
înalte în administraţia centrală şi locală, care pot
face cunoscute proiectele noastre.
Cum acţionăm?
Prin organizarea de conferinţe, mese
rotunde, întîlniri informale, ateliere de lucru
permanente, focus-grupuri, dezbateri deschise pe Internet, precum şi
prin construcţia unui sistem de comunicare internă. În toate
aceste forme de dezbateri vom respecta Regulile polemicii civilizate,
stabilite de Universitatea din Oxford, iar în relaţiile cu
presa vom aplica regulile Chatham House.
Ce fel de revistă este FAR XXI?
O revistă care abordează probleme
serioase într-o manieră sintetică şi atractivă. FAR XXI
facilitează cunoaşterea reciprocă dintre marile personalităţi
ştiinţifice şi culturale româneşti din ţară şi din
străinătate. Permite opiniei publice să cunoască realizările
profesionale, detaliile biografice şi fizionomiile marilor oameni de
ştiinţă şi cultură ai României. Prezenţa excesivă în
spaţiul primului număr al revistei noastre a iniţiatorului
Forumului Academic Român, pentru care ne cerem scuze, se
datorează necesităţii de a prezenta liniile directoare ale
proiectului nostru civic; odată ce acestea vor fi cunoscute,
prioritare vor deveni intervenţiile interactive ale participanţilor
la manifestările organizate, precum şi reacţiile şi contribuţiile
cititorilor noştri.
De ce se numeşte FAR XXI?
FAR este un acronim de la Forum
Academic şi Român. Forum – simbolul civilizaţiei din vechea
Romă; Academic – bazele civilizaţiei elene şi, prin
extensie, şi ale celei europene au fost iniţiate de Platon şi de
discipolii săi prin dialoguri în grădina lui Akademos; Român
– proiectul se adresează prioritar naţiunii noastre. Alăturarea
Forum–Academic vrea să sugereze obligaţia ce revine celor din
mediile academice de a salva forumul, conceput ca un spaţiu de
dialog inteligent, elevat şi tolerant, de degradarea la care a fost
supus prin explozia de vulgaritate, intoleranţă şi violenţă de
pe Internet. XXI defineşte nevoia înţelegerii provocărilor
noului secol în care am păşit. FAR XXI se doreşte un reper
luminos pentru cei care aderă la deviza noastră: „Gîndeşte
şi acţionează“.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters