OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cercetarea literara azi
Studii dedicate profesorului Paul Cornea Volum coordonat de Mircea Vasilescu si Liviu Papadima, Editura Polirom, Iasi, 2000, 366 p., f.p.


Ani de-a rindul, generatiile de studenti care s-au perindat prin Facultatea de Filologie (si mai apoi de Litere) a Universitatii bucurestene au avut a se confrunta, in decursul primelor semestre, cu una dintre materiile cele mai dificil de abordat din curriculum-ul celor patru ani de studii – epoca romantismului romanesc sau, cu un termen istorizant si prin urmare mai degraba extrinsec disciplinei literaturii, a pasoptismului. Multi dintre ei isi vor mai fi amintind poate orele lungi de lectura petrecute in tensiunea asteptarii examenului, buchiseala trudnica, rascumparata, din fericire, de surpriza descoperirii unor mici bijuterii – autori si/sau texte mai putin frecventate in scoala si, nu in ultimul rind, provocarea pe care o reprezenta apropierea de o perioada literara, s-o spunem totusi, destul de ingrata pe alocuri.

Printre cei trei titulari ai cursului respectiv in ultimul deceniu, profesorul Paul Cornea era (este!), fara indoiala, o autoritate incontestabila; volumele sale consacrate „oamenilor inceputului de drum“, intemeietorilor literaturii romane moderne, continua sa fie o referinta obligatorie, caci uzura timpului nu a afectat nici macar mica monografie Anton Pann, cartea sa din 1964, ori volumele ce aduna analize mai focalizate, cum sint De la Alecsandrescu la Eminescu (1966), Oamenii inceputului de drum (1975) sau Itinerar printre clasici (1984). Originile romantismului romanesc, marea sa sinteza din 1972, reprezinta inca lucrarea standard consacrata celor sase decade premergatoare momentului de efervescenta 1840-1860, iar sansele de a fi depasita in anii care vin stau sub semnul incertitudinii, data fiind forta ei de cuprindere si exceptionala amploare a informatiei.

De curind, Paul Cornea a implinit 75 de ani. Urmind o cutuma academica ce onoreaza astfel personalitatile de certa anvergura profesionala, doi tineri (si nu prea…) universitari bucuresteni au initiat publicarea unui volum omagial dedicat figurii profesorului care i-a format pe ei insisi si pe multi altii. (Intr-un cerc nu foarte restrins, vestea iminentei aparitii editoriale circulase deja de mai bine de un an de zile, intr-o atmosfera de semi-clandestinitate vesela si complice, cu zimbete discret amuzate care anticipau surpriza de „aniversara“.)
Asadar, in aceasta vara, cu largul concurs al sotiei sarbatoritului, care a pastrat secretul, „conspiratorii“ Liviu Papadima si Mircea Vasilescu, ambii lectori la Facultatea de Litere, au scos deci pe piata un solid Festschrift care a fost lansat in luna iunie, la recenta editie a Tirgului International de Carte BOOKAREST.

Volumul amintit este impartit in cinci sectiuni; trei dintre ele, continind studii propriu-zis literare, trimit in mod generic la preocuparile multiple ale celui omagiat, desfasurate, de-a lungul carierei, in domenii disciplinare diverse, cu metodologii de cercetare si zone de interes specifice: e vorba, desigur, de literatura romana, dar si de teoria literaturii si literatura comparata.
Cei care semneaza sint, cum spune si textul de prezentare de pe coperta a IV-a, nume cu rezonanta, oameni de virste si formatii diferite, fie ca e vorba de unii care activeaza in tara, ca Ioana Parvulescu, Ioana Bot, Mircea Anghelescu, Andreea Deciu, Mircea Martin, Monica Spiridon, Andrei Corbea si Adrian Marino, fie de reprezentanti marcanti ai diasporei, ca Virgil Nemoianu, Matei Calinescu sau Eliza Miruna Ghil, de Mihai Zamfir, actualmente ambasador al Romaniei la Lisabona, sau de reputati specialisti straini, romanisti, teoreticieni ai literaturii sau comparatisti precum Douwe Fokkema, Klaus Bochmann, Klaus Heitmann, Henry H. Remak sau Gerald Gillespie, fost presedinte al prestigioasei International Comparative Literature Association (organism profesional in care domnul Cornea a functionat ca vicepresedinte, iar Virgil Nemoianu ca secretar general).

Celelalte doua segmente care compun cartea, primul si ultimul, contin de fapt un material biobibliografic: un splendid grupaj de evocari, scrise, printre altii, de Nicolae Manolescu, Leon Volovici si Nicolae Mecu, fragmente adesea nostalgice, construieste din detalii subiective un profil al colegului, profesorului si prietenului Paul Cornea, incarcat de o discreta emotie si marturisind afinitati intelectuale dintotdeauna banuite, insa rareori declarate public, la care se adauga, in final, o ampla lista a lucrarilor personale, a volumelor coordonate sau ingrijite, a cursurilor universitare, a sutelor de articole stiintifice, prefete si postfete, studii introductive si conferinte.

Daca ar fi sa incercam fie si o sumara sistematizare, in afara celei strict descriptive, a acestui enorm corpus de texte, ar trebui sa observam, totusi, o anumita coerenta, la prima vedere insesizabila, care ordoneaza vastul material in jurul citorva linii de forta. Preocuparea pentru istoria autohtona sau de aiurea a literaturii secolului al XIX-lea, cu o aplecare niciodata tradata pentru cazuistica romantismului, s-a asociat dintotdeauna cu o reflectie constanta asupra perspectivelor mai largi deschise de instrumentul preferat de analiza, sociologia receptarii literare, ceea ce l-a condus de altminteri pe autor la scrierea unor opere cu un caracter teoretic mai pronuntat, ca Introducere in teoria lecturii. De altfel, acest itinerar profesional devenise vizibil inca de la Regula jocului, una dintre cele mai importante contributii romanesti in domeniul sociologiei literare teoretice si aplicate, neamintita, curios lucru, in omagiile din deschiderea cartii…
In fond, dincolo de semnificatia sa proprie, ca gest de reverenta pe deplin indreptatit, Cercetarea… isi dezvaluie menirea abia daca e citita drept ceea ce, strict vorbind, nu este: o provocare stimulativa, un elogiu al exemplaritatii ce indeamna la emulatie.