OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

 

Dacă ieşirile intempestive pe aceeaşi temă ale premierului Emil Boc ni se par rezonabile – de ce nu ar avea dreptul şi domnia să se contreze cu oponenţii săi? –, cele ale comentatorilor, cu ştaif în afara politicului, ne descumpănesc, dacă ar mai putea să ne mai mire sau să ne mai surprindă ceva. Trăim în România şi nu e neapărat nevoie să citim în ziare sau să urmărim la televizor ceea ce se petrece în jurul nostru. Trăim în România de mulţi ani – chiar prea mulţi, după un anume sentiment al neputinţei, resemnării, revoltei şi deşertăciunii – şi putem aprecia cu propriul nostru spirit (eventual şi minte) ceea ce ne este dat să consumăm şi să consemnăm în viaţa de zi cu zi. Nu este nevoie să aflăm de la televiziuni că lumea se înghesuie în malluri pentru o pungă de zahăr sau un kilogram de carne tocată. Nu este nevoie să ne revoltăm de situaţia traficului din Bucureşti sau de viaţa nu tocmai veselă a pensionarilor pe care-i ascultăm zi de zi prin mijloacele RATB. Sau să ne supărăm că s-a mai crăpat asfaltul pe o stradă – în faţa Operei Naţionale din Bucureşti gropile sînt neastupate de cîţiva ani – sau că liftul blocului se strică de două ori pe săptămînă.

 

CUM? Aici ar fi o problemă. Căile se despart. Unii reuşesc prin forţe proprii, tenacitate, muncă şi ambiţie – o reuşită în viaţă ar fi parcursul doamnei Andreea Vass Paul, consilierul personal al premierului Emil Boc, am citit pe Internet cîteva secvenţe din biografia sa de succes, de care nu toţi au parte –, alţii mai puţin. Unii se căpătuiesc prin mijloace licite, alţii, la marginea legii. Sau călcînd pragul ilegalităţilor, ce cu mintea nu poţi cuprinde. Vezi alde Bercea Mondial, fraţii Cămătaru sau atîţia potentaţi ce alcătuiesc clasa parveniţilor peste noapte iţită după 1989. Peste cîteva zile îl vom revedea şi pe generalul Costică Voicu, fostul mahăr PSD, ajuns la mititica. Exemple triste şi întristătoare cu duiumul, inclusiv povestea incredibilă a europarlamentarului Adrian Severin. Căpătuiala nu are la noi legătură cu ideologicul. Banii nu au miros, iar ideologicul a jucat doar un rol decorativ după 1989. E trist ce consemnăm aici. Ideologicul nu mai are nici o relevanţă.

 

Ifosele de-a ideologia nu par să ţină cont la cine sînt pîrghiile puterii – şi aportul serviciilor secrete de a controla tot ce mişcă şi respiră în România – şi cum funcţiile creează bani. Putere, funcţii şi bani. Fonduri. Buget naţional, fonduri europene. Şi ce mai pică. O sponsorizare, o donaţie, o mită, un şperţ, un ciubuc colea. De dreapta, de stînga, buzunarele sînt încăpătoare. Bani mulţi rulează în ţara asta unde lumea se plînge că o duce prost. Nu ştim exact gradul de sărăcie al populaţiei. Iar în cifrele şi statisticile cu care ne tot omoară premierul Emil Boc şi consiliera Andreea Vass Paul – mai nou şi preşedintă a Organizaţiei Femeilor Democrat Liberale din Sălaj, deci nu este independentă politic, nota bene! – nu avem mare încredere. De altfel, încrederea este în mare deficit în România. Şi fără încredere în instituţiile Statului, lideri politici şi Justiţie, nimic nu poate funcţiona ca lumea. Este dincolo de disputele politice dintre partide şi dincoace de orgoliile, ambiţiile şi vanităţile exhibate.